"Un suflet ales care a vestit bucuria şi milostivirea lui Cristos cel înviat, dar strângând la piept Crucea": Benedict al XVI-lea despre regretatul său predecesor Ioan Paul al II-lea, miercuri, la trei ani de la moarte

RV 2 apr 2008. "Ioan Paul al II-lea, un suflet ales, care strângând în mâini Crucea, a vestit bucuria şi milostivirea lui Cristos cel înviat": Benedict al XVI-lea l-a amintit miercuri, în Piaţa Sfântul Petru, cu participarea a circa 40.000 de persoane din întreaga lume, la Sfânta Liturghie de pomenire a regretatului său predecesor, la trei ani de moarte. Pontificatul său, s-a exprimat Benedict al XVI-lea, se încadrează fericit între cele două repere din misterul pătimirii şi învierii lui Cristos.

Crucea înălţată cu determinarea tipică a omului neobosit în trup şi în suflet, pe care o va purta în cele patru zări ale pământului. Crucea, ca ultim sprijin al omului slăbit în trup dar nu şi în suflet, care se apropie de plecarea în Casa Tatălui Ceresc. Benedict al XVI-lea a arătat acest impresionant instantaneu ca amintire şi reflecţie pentru miile de credincioşi sosiţi în Piaţa San Pietro, convocaţi de afecţiunea neştirbită faţă de Servul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. Benedict al XVI-lea a armonizat cu o fericită intuiţie cele două imagini, care printr-o singulară asemănare simbolică, povestesc fără cuvinte începutul şi sfârşitul unui pontificat extraordinar: tânărul cardinal Karol Wojtyła, devenit Ioan Paul al II-lea, care după Liturghia de început a pontificatului său înalţă cu vigoare spre mulţime Crucea pastorală – ca şi cum ar fi evidenţiat prin gestul său cuvintele pronunţate mai înainte, 'Deschideţi larg porţile lui Cristos' – şi bătrânul papă Ioan Paul al II-lea, care se sprijină de Crucea ultimei Vineri Sfinte a vieţii sale, aşezat în capela privată pentru a asculta meditaţiile de la Via Crucis – Calea Crucii – de la Coloseum, scrise, printr-un alt indiciu inexplicabil, de cel care avea să-i urmeze la conducerea Bisericii Universale.

Crucea şi Învierea: pentru Benedict al XVI-lea, aceasta este cheia de lectură pentru cine vrea să înţeleagă ce a însemnat pentru marea parte a umanităţii Ioan Paul al II-lea:
• "Într-adevăr, putem citi toată viaţa iubitului meu predecesor, în special a ministerului său petrin, sub semnul lui Cristos cel înviat. Nutrea o credinţă extraordinară în El, şi cu El întreţinea o conversaţie intimă, singulară şi neîntreruptă. Între multele calităţi umane şi supranaturale, o avea de fapt şi pe aceea a unei excepţionale sensibilităţi spirituale şi mistice. Era de ajuns să-l observi când se ruga: se cufunda pur şi simplu în Dumnezeu şi părea că tot restul în acele momente îi era străin".

Dar stejarul solid al acestor calităţi, care l-au făcut foarte curând admirat şi iubit pe acel Papă "venit de departe", îşi înfigea rădăcinile în suferinţe care lui Ioan Paul al II-lea nu i-au fost cruţate nici înainte nici după chemarea de a fi Episcop al Romei şi Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu. "Încă de copil", a observat Benedict al XVI-lea, Karol Wojtyła a întâlnit Crucea: în drumul său, în familie, în poporul său:
• "El a decis foarte devreme să o poarte împreună cu Isus, păşind pe urmele sale. A voit să fie servitor al său credincios pînă la a primi chemarea la preoţie ca dar şi angajare a întregii vieţi. Cu El a trăit şi cu El a voit şi să moară. Şi toate acestea prin mijlocirea deosebită a Preasfintei Maria, Mama Bisericii, Mama Răscumpărătorului asociată intim şi efectiv la misterul său de moarte şi de înviere aducător de mântuire".

Astăzi, ca şi acum trei ani – a continuat Benedict al XVI-lea – Biserica era pătrunsă de climatul spiritual al Paştelui şi lecturile de la Liturghia de pomenire au propus din nou cuvintele îngerului ce vesteşte Învierea, acele cuvinte transfomate de Ioan Paul al II-lea într-un autentic program apostolic: "Nu vă fie teamă!":
• "Le-a repetat de mai multe ori Bisericii şi omenirii în drum spre anul 2000 (...). Le-a pronunţat mereu cu inflexibilă fermitate, mai întâi agitând toiagul pastoral culminând în Cruce şi apoi, când energiile fizice începeau să scadă, aproape agăţându-se de el, pînă în acea ultimă Sfântă Vineri, în care a participat la Via Crucis – Calea Crucii – din capela privată strângând între braţe Crucea. Nu putem uita acea ultimă şi silenţioasă mărturie a sa de iubire faţă de Isus. Şi acea elocventă scenă de suferinţă umană şi de credinţă, în acea Vineri Sfântă, indica credincioşilor şi lumii secretul întregii vieţi creştine".

Acel "Nu vă fie teamă" al său – a continuat Papa - nu era bazat pe forţele omeneşti, nici pe succesele obţinute, ci numai pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Crucea şi Învierea lui Cristos. Şi pe măsură ce acel papă puternic şi curajos era, încet, încet, "despuiat de toate, în cele din urmă chiar şi de cuvânt", acea încredinţare faţă de Cristos apărea cu o crescândă evidenţă. Dar, atunci ca şi acum, rămân ca moştenire pietrele de hotar din magisteriul lui Ioan Paul al II-lea, pe care mulţi speră să-l vadă la cinstea altarelor, între cei foarte mulţi pe care el însuşi i-a ridicat la aceeaşi demnitate. Precum sfânta Faustina Kowalska, canonizată în 2000, ca mesageră în lume a Milostivirii lui Dumnezeu. Şi acest mister este o altă "cheie de lectură privilegiată" a pontificatului său:
• "Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea cunoscuse şi trăise personal uriaşele tragedii ale secolului XX şi multă vreme s-a întrebat ce ar putea stăvili mareea răului. Răspunsul nu se putea găsi decât în iubrea lui Dumnezeu. Numai Divina Milostivire este de fapt în măsură să pună o limită răului; numai iubirea atotputernică a lui Dumnezeu poate înfrânge aroganţa celor răi şi puterea distrugătoare a egoismului şi a urii".

Benedict al XVI-lea a încredinţat în particular acest ultim gând celor circa şapte mii de participanţi la primul congres mondial al Divinei Milostiviri, început miercuri cu această Sfântă Liturghie şi în desfăşurare pînă duminică, 6 aprilie, la Roma.
Sfântul Părinte a încheiat predica Liturghiei de pomenire a predecesorului său cu un act de recunoştinţă faţă de cel pe care îl consideră un "suflet ales":
• "Fie ca Biserica, urmându-i învăţămintele şi exemplele, să poată continua cu fidelitate şi fără compromisuri misiunea ei evanghelizatoare, răspândind neobosit iubirea milostivă a lui Cristos, izvor de adevărată pace pentru lumea întreagă".

Aici, serviciul audio: