Milostivirea, valoare cu adânci implicaţii politice

RV 01 apr 2008. Mila e bună la Biserică, afirmă sec o vorbă din popor. Pr. Raniero Cantalamessa, în schimb, propune o viziune mult mai vastă şi vorbeşte despre "Valoarea politică a milostivirii". Articolul său, publicat cu acest titlu în ediţia de duminică (30 martie 2008) a cotidianului L'Osservatore Romano, a trezit ecouri pozitive, surprinzător sau nu, chiar şi în afara spaţiului eclezial.
"Ne-am obişnuit să considerăm milostivirea ca un sentiment individual şi 'privat' care intră în joc numai în raportul omului cu Dumnezeu sau cu semenii săi", observă pr. Cantalamessa. Dar dacă ar fi înţeleasă bine în implicaţiile sale, milostivirea este, dimpotrivă, conceptul cel mai revoluţionar şi 'politic' pe care cineva şi-l poate imagina. Este vorba de a aplica la viaţa socială, pe lângă cea individuală, idea pe care marele religii îl au despre Dumnezeul în care cred, fără a face din Dumnezeu o armă de ameninţare împotriva celorlalţi, ci un model care trebuie imitat.
 Milostivirea este, în realitate, acea trăsătură care mai mult ca oricare alta, o are în comun Dumnezeul în care cred evreii şi creştinii, Dumnezeul religiei islamice şi Dumnezeul (sau mai bine zis religia) budiştilor. Această trăsătură se pretează, de aceea, la dialog şi colaborare între marile religii pentru a contribui la realizarea păcii între oameni. A fi sau a nu fi milostivi, este mai presus de toate, o chestiune de fidelitate sau infidelitate faţă de propriul credo religios".  În articolul său, pr. Raniero Cantalamessa face apoi o prezentare succintă a revelaţiei biblice, a paginilor din cartea sfântă a islamului şi a scrierilor budiste care subliniază primatul milostivirii în Dumnezeu. Termenul de "milostivire" din limba română are corespondentul său în latinescul "misericordia", compus din două cuvinte "misereor", a-mi fi milă, şi "corde", în inimă. Aceasta descrie acea persoană care în faţa greşelii şi ofensei primită de la un altul, nu reacţionează imediat cu o sentinţă de condamnare, nici cu un act de voinţă menit să anihileze adversarul, dar caută să se pună în pielea celui care a greşit şi să înţeleagă motivele acestuia. Despre Dumnezeu se spune în Sfânta Scriptură că este milostiv pentru El că "ştie din ce aluat suntem făcuţi".
 Aici, pr. Cantalamessa îndeamnă: "Să încercăm să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă s-ar transfera în practica politică 'valoarea' supremă a milostivirii. Limitându-ne la unul din conflictele cele mai dureroase în curs de mai mulţi ani în lume, ce s-ar întâmpla dacă israelienii şi palestinienii, în loc să se gândească numai la nedreptatea suferită, s-ar gândi şi la suferinţele celui care stă de partea cealaltă, la exasperarea în care ajunge deseori? Reţeta opusă milostivirii, şi anume 'ochi pentru ochi, dinte pentru dinte', a arătat că nu rezolvă nimic nici în domeniul politic şi militar, dimpotrivă, provoacă doar noi violenţe. Milostivirea nu este un surogat al adevărului şi dreptăţii ci o condiţie care face posibilă găsirea lor. Nu este un indiciu de slăbiciune, ci de tărie".  Aplicată apoi la nivelul unei ţări, pr. Cantalamessa observă că ceea ce se spune la nivel internaţional, este valabil şi pentru raporturile dintre părţile sociale, dintre grupări şi partide. Opusul milostivirii este este tendinţa, din nefericire atât de răspândită, de a demoniza şi pune în ridicol adversarul, de a-i respinge argumentele chiar mai înainte de a le evalua. Avem aici o atitudine antipolitică, nu numai antireligioasă, dacă politica înseamnă a face interesul polis-ului, al Statului, şi nu doar al propriului partid.
 În fine, autorul articolului "Valoarea politică a milostivirii", încheie: "milostivirea este pentru orice tip de comunitate ceea ce este uleiul pentru motor (...). Asemeni uleiului, iertarea reduce frecuşurile, lubrifiază mecanismul raporturilor umane la toate nivelurile, de la comunitatea cea mai elementară care este familia pînă la cea mai vastă care este comunitatea internaţională".

Aici, serviciul audio: