Pastoraţia universitară din Europa, între aspiraţii şi realitate, în centrul întâlnirii
programată la Bucureşti, între 26-28 septembrie a.c.
RV 31 mar 2008. S-a încheiat duminică în Olanda, la Roermond, reuniunea
delegaţilor naţionali pentru pastoraţia universitară, organizată de
Comitetul de coordonare a secţiei universitare din cadrul Consiliului Conferinţelor
Episcopale din Europa (CCEE). Atenţia delegaţilor s-a îndreptat în mod
particular spre Estul Bătrânului Continent, unde aceste forme de pastoraţie au luat
naştere în ultimii ani. O etapă importantă o reprezintă întâlnirea de
la Bucureşti, între 26-28 septembrie 2008, pentru delegaţii naţionali ai pastoraţiei
universitare.
A-i ajuta pe studenţi să trăiască experienţa lor de studiu
în lumina credinţei şi a raţiunii, pentru a căuta acel Adevăr care într-un viitor
apropiat, îi va face oameni liberi şi buni constructori ai unei noi civilizaţii a
iubirii: aceasta este concluzia întâlnirii Comitetului de coordonare a Comisiei pentru
universitate din Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene, al cărei vice-secretar
general, mons. Ferenc Janka, a fost contactat pentru noi de redacţia centrală: •
"Avem o întreită misiune: să ne regăsim în comuniune, apoi, un schimb de informaţii
şi experienţe şi, în fine, o posibilă colaborare. Pastoraţia universitară vrea să
realizeze aceste trei scopuri. În acest sens, pregătim o întâlnire la Bucureşti, 26-28
septembrie a.c., a delegaţilor naţionali pentru pastoraţia universitară.
Sperăm apoi să realizăm o întâlnire europeană a tinerilor universitari, în 2009 iar
în 2010, o întâlnire a profesorilor universitari, la Bologna".
În
timpul lucrărilor, participanţii la reuniunea de la Roermond, au discutat despre modul
în care capelaniile universitare au devenit, în Europa, o realitate tot mai prezentă
şi atrăgătoare pentru studenţi, care descoperă în acestea un adevărat punct de referinţă
în parcursul lor formativ. Adaugă mons. Ferenc Janka: • "Situaţia este
foarte diferită. Normal, într-o ţară majoritar catolică există structuri adecvate,
dar în altă parte sunt multe dificultăţi. E necesar să ajungem la un schimb de experienţe
pentru un eveniment de "Rusalii personale": Biserica de mâine nu trebuie
să se gândească la mase de oameni, la numere mari, ci să puncteze mai ales pe mărturia
personală".
Capelanii universitari se confruntă şi cu dificultatea
de a face să intre Evanghelia în ambientele universitare, unde deseori domină o libertate
de natură laicistă: • "E nevoie de o analiză atentă a libertăţii. La
prima vedere, a fi liber înseamnă a se elibera de ceva, dar libertatea nu înseamnă
doar absenţa unor condiţionări ci mai ales a face binele. În
acest sens, laicitatea poate fi şi o laicitate subsidiară care promovează toate
acele iniţiative ce contribuie la binele societăţii în ansamblul
ei. În ce ne priveşte, trebuie să arătăm simţul nostru de răspundere prin intermediul
solidarităţii creştine".