Învierea lui Cristos, cheia de boltă a creştinismului care a schimbat cursul istoriei , viaţa persoanelor şi a popoarelor, deşi sunt încă unii care o pun la îndoială: Benedict al XVI-lea la audienţa gnerală

(RV - 26 martie 2008) “Et resurrexit tertia die secundum Scripturas”. A înviat a treia zi după Scripturi. Certitudinea şi bucuria învierii lui Cristos, „eveniment surprinzător, „cheia de boltă a Creştinismului: a vorbit despre aceasta papa Benedict al XVI-lea în cateheza expusă în cadrul audienţei generale, din această primă zi de miercuri de primăvară, desfăşurată în Piaţa Sfântul Petru. Pontiful a venit în Vatican, dimineaţă, la bordul unui elicopter de la Castel Gandolfo, unde se află pentru o perioadă de odihnă după slujbele angajante prilejuire de sărbătorile Paştelui. După terminarea audienţei, Papa s-a întors la reşedinţa pontificală de vară pentru a rămâne acolo până duminică, când în cursul după amiezii va reveni în Vatican.

În Biserică totul se înţelege - a explicat Papa - pornind de la acest mare mister care a schimbat cursul istoriei şi care se face actual în orice celebrare euharistică”. Dar mai ales în timpul pascal”, această „realitate centrală a credinţei creştine” „este propusă credincioşilor într-un mod mai intens, pentru ca să o descopere din ce în ce mai mult şi să o trăiască mai fidel”.

Paştele, a subliniat Papa, este şi Paştele nostru, pentru că în Cristos înviat ne este dată certitudinea învierii noastre finale.
• “Et resurrexit tertia die secundum Scripturas - a înviat a treia zi după Scripturi”. În fiecare duminică, în Crez, reînnoim această profesiune de credinţă în învierea lui Cristos, eveniment surprinzător care, cum s-a spus, constituie cheia de boltă a creştinismului. În Biserică, totul se înţelege plecând de la acest mare mister care a schimbat cursul istoriei şi care devine actual la orice celebrarea a Sfintei Liturghii. Există însă un timp liturgic, a observat Papa, în care această realitate centrală a credinţei creştine, în bogăţia doctrinară şi vitalitatea ei inepuizabilă, este propusă credincioşilor în mod mai intens, pentru ca să o redescopere tot mai mult şi să o trăiască mai fidel: este timpul pascal.

În fiecare an, în Preasfântul Triduum al lui Cristos răstignit, mort şi înviat, cum îl numeşte Sfântul Augustin, Biserica redescoperă, într-un climat de rugăciune şi de pocăinţă, etapele conclusive ale vieţii pământeşti a lui Isus: condamnarea sa la moarte, urcarea pe Calvar purtându-şi crucea, jertfa sa pentru mântuirea noastră, depunerea sa în mormânt. „A treia zi”, apoi, Biserica retrăieşte învierea sa: este Paştele, trecerea lui Isus de la moarte la viaţă, în care se realizează în plinătate vechile profeţii. Toată liturgia timpului pascal cântă siguranţa şi bucuria învierii lui Cristos.

Papa a invitat credincioşii să reînnoiască în mod constant adeziunea lor la Cristos mort şi înviat pentru noi, deoarece Paştele său este şi Paştele nostru, întrucât în Cristos înviat ne este dată certitudinea învierii noastre. Ştirea învierii sale din morţi nu se învecheşte iar Isus este mereu viu; şi vie este Evanghelia sa. „Credinţa creştinilor - observă mai departe Sfântul Augustin - este învierea lui Cristos. Cartea Faptele Apostolilor explică în mod clar: despre Isus „Dumnezeu a dat o garanţie tuturor oamenilor prin aceea că l-a înviat din morţi”. De fapt, nu era suficientă moartea pentru a demonstra că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aşteptatul Mesia. În cursul istoriei câţi şi-au consacrat viaţa unei cauze socotite drepte şi au murit! Şi morţi au rămas. Moartea Domnului demonstrează imensa iubire cu care El ne-a iubit până la a se jertfi pentru noi; dar numai învierea sa este „dovada sigură”, este certitudinea că tot ceea ce el afirmă este adevăr ce valorează şi pentru noi, pentru toate timpurile. Înviindu-l, Tatăl l-a preamărit.

Sfântul Paul scrie astfel în Epistola către Romani: „Dacă vei mărturisi cu gura că Isus este Domnul şi vei crede cu inia că Dumnezeu l-a înviat din morţi vei fi mântuit” (10,9).

• „Este important - a spus Papa - să reamintim acest adevărat fundamental al credinţei noastre, al cărei adevăr istoric este amplu documentat, chiar dacă astăzi, ca şi în trecut, nu lipsesc unii care în diferite moduri îl pun la îndoială sau de-a dreptul îl neagă. Slăbirea credinţei în învierea lui Isus face în consecinţă slabă mărturia credincioşilor. De fapt, dacă încetează în Biserică credinţa în înviere, totul se opreşte, totul se destramă. Din contra, adeziunea inimii şi a minţii la Cristos mort şi înviat schimbă viaţa şi luminează întreaga existenţă a persoanelor şi popoarelor”.
• „Oare nu certitudinea că Cristos a înviat imprimă curaj, îndrăzneală profetică şi perseverenţă martirilor din orice epocă? Oare nu întâlnirea cu Cristos cel viu converteşte şi fascinează atâţia bărbaţi şi femei, care încă de la începuturile creştinismului continuă să lase totul pentru a-l urma şi pentru a pune propria viaţă în serviciul Evangheliei?”

„Dacă Cristos nu a înviat, spunea apostolul Paul, atunci zadarnică este predicarea noastră şi zadarnică este şi credinţa voastră”(1Cor 15,14). Dar Isus a înviat.

Vestea pe care în aceste zile o ascultăm constant este tocmai aceasta: Isus a înviat, este Cel Viu şi noi îl putem întâlni. Aşa cum l-au întâlnit femeile care, în dimineaţa celei de-a treia zile, în ziua de după sâmbătă, se duseseră la mormânt; cum l-au întâlnit ucenicii, surprinşi şi derutaţi de cele relatate de femei; cum l-au întâlnit atâţia alţi martori în zilele care au urmat învierii sale. Şi, chiar după Înălţarea sa, Isus a continuat să rămână prezent între prietenii săi cum de altfel făgăduise: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). Domnul este cu noi, cu Biserica sa, până la sfârşitul timpurilor. Luminaţi de Duhul Sfânt, membrii Bisericii primare au început să proclame vestea pascală în mod deschis şi fără teamă. Iar acest anunţ, transmis din generaţie în generaţie, a ajuns până la noi şi răsună în fiecare an la Paşti cu putere mereu nouă.

În special în octava Paştelui liturgia ne invită să-l întâlnim personal pe Cel Înviat şi să-i recunoaştem lucrarea sa dătătoare de viaţă în evenimentele istoriei şi ale vieţii noastre zilnice. Astăzi miercuri, de pildă, a spus Papa, ne este relatat episodul impresionant al celor doi ucenici de la Emaus (cfr Lc 24,13-35). După răstignirea lui Isus, cufundaţi în tristeţe şi dezamăgire, se întorceau acasă dezolaţi. În timpul drumului discutau între ei despre ceea se întâmplase în acele zile la Ierusalim; atunci Isus s-a apropiat, a început să discute cu ei şi să-i lămurească: „O, nepricepuţilor, şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Nu trebuia oare Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” (Lc 24,25-26). Începând apoi de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. Învăţătura lui Cristos - explicarea profeţiilor - a fost pentru ucenicii de la Emaus ca o revelaţie neaşteptată, luminoasă şi încurajatoare. Isus le dădea o nouă cheie de lectură a Bibliei şi totul apărea acum clar, orientat chiar spre ac est moment. Cuceriţi de cuvintele necunoscutului călător, i-au cerut să se oprească la cină cu ei. Şi El a acceptat şi s-a aşezat la masă cu ei. Relatează evanghelistul Luca: „Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor”(Lc 24, 29-30) Şi a fost tocmai în acel moment că li s-ai deschis ochii celor două discipoli şi l-au recunoscut, „dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor”(Lc 24.31). Şi ei, plini de uimire şi de bucurie, au comentat: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32).

Papa a explicat apoi că în tot anul liturgic, în special în Săptămâna Sfântă şi în Săptămâna Paştelui, Domnul este în drum cu noi şi ne explică Scripturile, ne face să înţelegem acest mister: totul vorbeşte despre El. Şi aceasta ar trebui să facă să ne ardă şi inimile noastre, încă să poată să se deschidă şi ochii noştri. Domnul este cu noi, ne arată adevărata cale. Aşa cum cei doi ucenici l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii, aşa astăzi, la frângerea pâinii, şi noi recunoaştem prezenţa sa. Discipolii de la Emaus l-au recunoscut şi şi-au amintit de momentele în care Isus a frânsese pâinea. Şi această rupere a pâinii ne face să ne gândim tocmai la prima Euharistie celebrată în contextul Ultimei Cine, unde Isus a frânt pâinea şi astfel a anticipat moartea şi învierea sa, dându-se pe sune ucenicilor . Isus frânge pâinea şi cu noi şi pentru noi - a subliniat Papa - se face prezent cu noi în Sfânta Euharistie, ni se dă pe sine însuşi şi ne deschide inimile. În Sfânta Euharistie, în întâlnirea cu Cuvântul său, putem şi noi să-l întâlnim şi să-l cunoaştem pe Isus, la această dublă Masă a Cuvântului şi a Pâinii şi Vinului consacrate. În fiecare duminică comunitatea retrăieşte astfel Paştele Domnului şi îl primeşte de la Mântuitorul testamentul său de iubire şi de slujire fraternă.

Dragi fraţi şi surori, a îndemnat în încheierea catehezei papa Benedict, bucuria acestor zile să facă şi mai tare adeziunea noastră fidelă la Cristos răstignit şi înviat.
• „Mai presus de toate, să ne lăsăm cuceriţi de farmecul învierii sale. În fine, Papa a încheiat cu o invocaţie către Maica Domnului: să ne ajute Maria să fim mesageri ai luminii şi bucuriei Paştelui pentru atâţia fraţi ai noştri. Încă o dată, tuturor cordiale urări de Paşte Fericit”.

În saluturile finale în diferite limbi, Sfântul Părinte a amintit centenarul parohie do Roma „Toţi Sfinţii”, încredinţată de papa Pius al X-la Sfântului Alois Orione şi apoi a adresat în special tinerilor veniţi în umăr mare la Roma din dieceza de Milano:
• „Fiţi protagonişti plini de entuziasm în Biserică - vă că sunteţi entuziasmaţi - protagonişti în Biserică şi în societate”.

Între credincioşii prezenţi în Piaţa San Pietro s-a aflat şi un grup de copii din Beslan, în Oseţia de Nord, supravieţuitori ai masacrului consumat în şcoala lor atacată în septembrie 2004 de terorişti islamici şi separatişti ceceni. În tragicul atentat, au fost sute de morţi, între care 186 de elevi. Copiii din Beslan sunt oaspeţi în aceste zile ai asociaţiei Reset din Graffignano din provincia de Viterbo.

La terminarea audienţei generale, Benedict al XVI a primit într-o sală adiacentă din Aula Paul al XVI-lea preşedintele Adunării generale a ONU, macedonianul Srgian Kerim. Amintimcă Papa se va duce în vizită la Palatul de Sticlă al Naţiunilor Unite, de la New York, pe 18 aprilie, anul acesta.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Pape după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru în limba latină:
• Binecuvântarea apostolică.

Aici serviciul audio: