Semnificaţia şi importanţa aclamaţiei "Aleluia" şi antifonului "Regina coeli - Bucură-te
Regină a cerului": alocuţiunea Papei la întâlnirea cu credincioşii la Castel Gandolfo
(text)
(RV - 24 martie 2008) După slujbele din Săptămâna Sfântă şi celebrările Privegherii
pascale şi Duminicii Paştelui, papa Benedict se află la reşedinţa pontificală de vară
din Castel Gandolfo unde rămâne până duminică 30 martie când, în cursul după amiezii
urmează să revină în Vatican. Luni, a doua zi de Paşti, Papa
a recitat antifonul marian pascal „Regina coeli” împreună cu credincioşii, locali
şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic din această
localitate situată la sud de Roma. A explicat semnificaţia şi importanţa aclamaţiei
„aleluia” şi a antifonului „Regina coeli laetare - Bucură-te Regină a cerului” care
înlocuieşte în timpul pascal, adică până la Rusalii, rugăciunea „Angelus - Îngerul
Domnului”. După recitarea rugăciunii mariane, a amintit că pe 24 martie se celebrează
Ziua anuală de rugăciune şi de post pentru misionarii martiri şi Ziua Mondială pentru
Lupta împotriva Tuberculozei.
Aici, discursul Papei în traducerea noastră
de lucru:
Dragi fraţi şi surori, În solemna Priveghere pascală s-a
revenit şi a răsunat din nou după zilele Postului Mare, cântarea „Aleluia”, cuvânt
ebraic, cunoscut la nivel universal, care înseamnă „Lăudaţi pe Domnul”. În zilele
timpului pascal această invitaţie la mărire trece din gură în gură, de la inimă la
inimă. Răsună ca ecou începând de la un eveniment absolut nou: moartea şi învierea
lui Cristos. Aleluia a înmugurit în inimile primilor ucenici şi ucenice ale lui Isus
în acea dimineaţă a Paştelui, la Ierusalim…Se pare că aproape auzim vocile lor: pe
cea a Mariei din Magdala, care cea dintâi l-a văzut pe Domnul înviat în grădină aproape
de Calvar; vocile femeilor, care l-au întâlnit în timp ce alergau, înfricoşate şi
fericite, să dea ucenicilor vestea mormântului gol; vocile celor doi ucenici, care
se îndreptau spre Emmaus cu faţa tristă şi seara s-au întors la Ierusalim plini de
bucurie că i-au ascultat cuvântul şi l-au recunoscut „la frângerea pâinii”; vocile
celor unsprezece apostoli, care în aceeaşi seară l-au văzut apărând în mijlocul lor
în cenaclu, arătându-le rănile cuielor şi suliţei şi spunându-le: „Pace vouă!”. Această
experienţă a înscris o dată pentru totdeauna „Aleluia” în inima Bisericii! Şi inima
noastră.
Din aceeaşi experienţă derivă şi rugăciunea pe care noi o recităm
azi şi în fiecare zi din Timpul pascal antifonul marian ,”Regina coeli laetare -
Bucură-te Regină a cerului” în locul rugăciunii „Angelus Domini - Îngerul Domnului”.
Textul
care înlocuieşte în aceste săptămâni antifonul Angelus, este scurt şi are forma directă
a unui anunţ: este ca o nouă „bună vestire” pentru Maria, făcută de data aceasta nu
de un înger, ci de către noi, de creştini care o invităm pe Mama să se bucure pentru
Fiul său, purtat la sânul ei, a înviat aşa cum promisese. Într-adevăr, „bucură-te”
a fost, la Nazaret, primul cuvânt adresat Fecioarei de mesagerul ceresc. Iar sensul
era acesta: Bucură-te, Marie, pentru că Fiul lui Dumnezeu este pe cale să se facă
om în tine. Acum, după drama Pătimirii, răsună o nouă invitaţie la bucurie „Gaude
et laetare, Virgo Maria, alleluia, quia surrexit Dominus, alleluia - Bucură-te şi
te înveseleşte, Fecioară Maria, alleluia, căci Domnul a înviat cu adevărat, alleluia!”.
Dragi
fraţi, şi surori, să lăsăm ca aleluia pascal să se imprime profund şi în noi în toate
împrejurările, încât să nu fie numai un cuvânt în anumite circumstanţe exterioare,
dar să fie expresia a vieţi noastre înseşi: existenţa de persoane care îi invită pe
toţi să-l laude pe Domnul şi o face prin comportamentul lor de „înviaţi”. „Roagă-te
pentru la Domnul”, îi spunem Mariei pentru ca Acela care, în învierea Fiului său,
a redat bucuria lumii întregi, şi ne dea nouă să simţim această bucurie acum şi mereu
în viaţa noastră, şi în viaţa fără de sfârşit.
După saluturile în
diferite limbi Papa a amintit că:
„În lumina lui Cristos capătă
o valoare deosebită Ziua anuală de rugăciune şi de post pentru misionarii martiri,
care cade tocmai azi 24 martie. A-i aminti şi a se ruga, poate astăzi nu post dar
rugăciune, pentru aceşti fraţi şi surori - episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe
şi laici - căzuţi în cursul anului 2007, în timp ce desfăşurau serviciul lor misionar
este o îndatorire de gratitudine pentru toată Biserica şi un stimulent pentru fiecare
dintre noi de a mărturisi în mod tot mai curajos credinţa noastră în Acela care pe
Cruce a învins pentru totdeauna puterea urii şi violenţei prin atotputernicia iubirii
sale”.
„Cade astăzi şi Ziua Mondială pentru Lupta împotriva Tuberculozei. Sunt
deosebit de aproape de bolnavii şi de familiile lor şi urez ca să crească angajarea
la nivel mondial pentru a combate acest flagel. Apelul meu se adresează mai presus
de toate instituţiilor catolice pentru ca toţi cei care suferă să poată recunoaşte,
prin lucrarea lor, pe Domnul înviat care le dăruieşte vindecare, curaj şi pace”.