24 martie, Ziua misionarilor ucişi. Tema din 2008: "Vărsat pentru voi şi pentru toţi". Reflecţie cu şi despre misionari.

RV 24 mar 2008. Se celebrează în fiecare an la 24 martie Ziua de rugăciune şi post pentru misionarii ucişi. Iniţiativa este promovată de Mişcarea tineretului misionar din cadrul Operelor pontificale misionare şi vrea să amintească mărturia de unitate şi iubire adusă de misionari, care prin exemplul lor îndeamnă pe fiecare creştin să trăiască radical Evanghelia.

Ziua de comemorare a misionarilor ucişi are în acest an ca temă cuvintele lui Isus de la Ultima Cină referitor la sângele său: "Vărsat pentru voi şi pentru toţi". Cuvinte, acestea, care trimit cu gândul la jertfa lui Isus pentru mântuirea umanităţii. Şi, într-adevăr, mulţi călugări şi misionari au cunoscut în prima persoană ce înseamnă calvarul şi crucea.
Cine sunt martirii şi care este îndatorirea asumată de misionari? Răspunde pr. Marco Pifferi, călugăr misionar în Guinea Bissau:
• "Martirul este martorul prin excelenţă, întru cât face din propria viaţă un dar pentru ceilalţi. Aşadar, cuvintele "vărsat pentru voi şi pentru toţi", au întocmai această îndoită semnificaţie. Mai întâi, se spune că sângele este vărsat "pentru voi": pentru voi, cei pe care eu i-am ales; în toate Ţările unde ajungem, provocările întâlnite sunt întotdeauna mărturia, comuniunea, dialogul, stima faţă de cel diferit. Sângele, apoi, este vărsat "pentru toţi": această mărturie devine izvor de comuniune, mai ales într-o lume care pare să se închidă tot mai mult faţă de alţii; or, noi, suntem chemaţi să-l vedem pe "celălalt" ca pe un "frate" şi să aducem această mărturie puternică de unitate şi comuniune".

Ziua de rugăciune şi post pentru misionarii ucişi se celebrează în chiar ziua uciderii arhiepiscopului de San Salvador, mons. Oscar Arnulfo Romero, în 1980. Explică Gianni Novelli, director al Centrului Interconfesional pentru Pace:
• "Oscar Romero şi-a ridicat glasul şi a cerut tuturor: "Vă implor, vă rog, în numele lui Dumnezeu, încetaţi represiunea. Niciun militar nu e obligat să execute asemenea ordine". În seara de 24 martie, în timp ce săvârşea Sfânta Liturghie în capela spitalului "Divina Providenţă", unde se refugiase din cauza ameninţărilor cu moartea, la momentul liturgic al ofertoriului un militar a intrat în biserică şi cu un singur glonte l-a ucis. În timp ce ţinea încă în mână potirul cu vin, a mai reuşit să spună ultimele sale cuvinte: "Fie ca vărsarea sângelui nostru să devină ferment de pace şi dreptate pentru acest popor". Mai înainte, obişnuia să spună: "Pe mine mă pot ucide, dar nu vor putea reduce la tăcere vocea episcopului Bisericii şi dacă mă vor ucide pe mine, eu voi învia împreună cu poporul meu care păşeşte pe căile libertăţii".

În decursul anului 2007, misionarii ucişi au fost 21, între preoţi, călugări, călugăriţe şi seminarişti. Lor li se adaugă şi martirii din acest 2008: cel mai recent este arhipiscopul caldeean de Mosul, mons. Paulos Faraj Rahho. Moartea sa are multe de spus, afirmă nunţiul apostolic în Irak, mons. Francis Assisi Chullikat:
• "Moartea tragică a mons. Rahho a fost un moment foarte greu pentru Biserica irakiană şi pentru poporul creştin. Era văzut ca un păstor care nu a ezitat să-şi sacrifice viaţa pentru a-şi salva poporul său. El a fost un păstor zelos şi plin de curaj care i-a învăţat pe credincioşii săi ce înseamnă să fii creştin: a fi creştin, pentru el însemna a fi ucenic fidel, gata de a-l urma pe Cristos pînă pe Calvar şi, dacă e necesar, pînă la moartea pe Calvar. E bine de amintit că mons. Rahho a fost sechestrat după ce a celebrat 'Via Crucis', Calea Crucii pe care a trăit-o atât de intens încât s-a identificat cu Isus, dându-şi viaţa pentru poporul său".

De altfel, regiunea irakiană din jurul oraşului Mosul a devenit un adevărat pământ de martiri: aici, în 2007 au fost ucişi preotul Ragheed Ganni şi trei subdiaconi care-l însoţeau; aici, mărturia curajoasă a credinţei este o realitate zilnică pentru orice creştin, după cum spune părintele Amer Najman Youkhanna, preot irakian din arhidieceza de Mosul:
• "Mărturiile de credinţă în Irak sunt tot mai puternice, şi acesta este rodul sângelui martirilor care a irigat de multă vreme planta credinţei. Această mărturie continuă şi astăzi, în ciuda dificultăţilor şi a suferinţei: îşi dau viaţa nu numai preoţi şi episcopi, dar foarte mulţi creştini. Din nefericire, a fi creştin astăzi la Mosul înseamnă practic un martiriu zilnic, chiar dacă nu înseamnă pierderea vieţii".

Din ceata martirilor fac parte mulţi "soldaţi necunoscuţi" ai credinţei, prigoniţi pentru simplul motiv că erau ucenici ai lui Cristos şi apostoli ai Evangheliei. "În istoria Bisericii, spunea Benedict al XVI-lea (la audienţa generală de la 10 ianuarie 2007), nu va lipsi niciodată pătimirea, persecuţia. Dar şi în viaţa noastră, Crucea se transformă în binecuvântare".

Aici, serviciul audio: