Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru solemnitatea Paştelui 2008 (text)

(RV - 23 martie 2008) Iată, textul mesajului papei Benedict al XVI-lea pentru solemnitatea Paştelui 2008, în traducerea noastră de lucru, afidabilă totuşi, precedată de câteva adăugiri, făcute de Pontif la început şi pe parcurs, referitoare la vremea nefavorabilă, care prin inclemenţa sa - ploaie, vânt şi frig - a pus la mare încercare tăria credincioşilor prezenţi în Piaţa Sfântul Petru. Mulţi au plecat, dar cea mai mare parte a rezistat. După jumătate de oră, de la încheierea ceremoniei, ploaia a încetat.

„Să ne rugăm ca bucuria să fie prezentă în mijlocul nostru în ciuda acestor circumstanţe”, a spus Benedict al XVI, vorbind liber şi arătând cerul în cursul rostirii mesajului pascal, vrând parcă să slăbească ropotele ploii ce cădea peste mulţimea credincioşilor prezenţi în Piaţa Sfântul Petru. Din cauza vremii nefavorabile, Papa nu a citit mesajul din balconul central al bazilicii, ci de la altarul amenajat pe esplanada din faţă ei, unde prezidase Liturghia duminicii Paştelui. „Chiar şi aceste tenebre - a adăugat, indicând norii grei de ploaie - astăzi sunt lumină.”

Aici, în română, mesajul Sfântului Părinte:

„Resurrexi et adhuc tecum sum. Alleluia!” - Am înviat şi sunt mereu cu tine. Aleluia!” Dragi fraţi şi surori, Isus răstignit şi înviat ne repetă astăzi acest anunţ de bucurie: anunţul pascal. Să-l primim cu profundă uimire şi gratitudine!
„Resurrexi et adhuc tecum sum - Am înviat şi sunt încă şi întotdeauna cu tine”. Aceste cuvinte, luate dintr-o versiune veche a Psalmului 138 (v.18b), răsună la începutul acestei Sfinte Liturghii. În ele, în zorii Paştelui, Biserica recunoaşte însăşi vocea lui Isus care, înviind din morţi, se adresează Tatălui copleşit de fericire şi de iubire şi exclamă: Tată, iată-mă! Am înviat, sunt cu tine încă şi voi fi întotdeauna: Duhul tău nu m-a abandonat. Putem înţelege astfel de o nouă manieră şi celelalte expresii ale Psalmului: „Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor tu eşti de faţă…dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine iar noaptea este luminoasă ca ziua şi întunericul este ca lumina” (Ps 138,8.12). E adevărat: în privegherea solemnă de Paşti întunericul devine lumină, noaptea cedează locul zilei care nu cunoaşte apus. Moartea şi învierea Cuvântului lui Dumnezeu întrupat este un eveniment de iubire de nedepăşit, este victoria Iubirii care ne-a eliberat de sclavia păcatului şi a morţii. A schimbat cursul istoriei, dând vieţii omului un indelebil şi reînnoit sens şi întreaga ei valoare.

„Am înviat şi sunt încă şi întotdeauna cu tine”. Aceste cuvinte ne invită să-l contemplăm pe Cristos înviat, făcând să răsune în inima noastră glasul său. Prin jertfa sa răscumpărătoare Isus din Nazaret ne-a făcut fii adoptivi ai lui Dumnezeu, încât acum putem să ne inserăm şi noi în dialogul misterios dintre El şi Tatăl. Revine în minte ceea ce El le-a spus într-o zi apostolilor: „Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-l reveleze” (Mt 11,27). În această perspectivă, ne dăm seama că afirmaţia adresată astăzi de Isus înviat Tatălui, - „Sunt încă şi mereu cu tine” - ne privesc, în consecinţă, şi pe noi, „fii ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi” (cfr Rom 8,17). Datorită morţii şi învierii lui Cristos, şi noi înviem astăzi la o viaţă nouă şi, unind glasul nostru cu al său proclamăm că vrem să rămânem pentru totdeauna cu Dumnezeu, Tatăl nostru infinit de bun şi de milostiv.

Intrăm astfel în profunzimea misterului pascal. Evenimentul surprinzător al învierii lui Isus este esenţial un eveniment de iubire: iubirea Tatălui care îl dă pe Fiul pentru mântuirea lumii; iubirea Fiului care se abandonează voinţei Tatălui pentru noi toţi; iubirea Duhului care îl învie pe Isus din morţi în trupul său transfigurat. Şi încă: iubirea Tatălui care „îmbrăţişează din nou” Fiul învăluindu-l în slava sa; iubirea Fiului care cu puterea Duhului se întoarce la Tatăl îmbrăcat cu natura noastră transfigurată. Din solemnitatea de azi, care ne face să retrăim experienţa absolută şi singulară a învierii lui Isus, ne vine deci un apel de a ne converti la Iubire; ne vine o invitaţie de a trăi refuzând ura şi egoismul şi de a păşi cu supunere pe urmele Mielului jertfit pentru mântuirea noastră, de a-l imita pe Răscumpărătorul cel „blând şi smerit cu inima”, care a „înviat pentru sufletele noastre” (cfr Mt 11,29).

Fraţi şi surori creştini din orice parte a pământului, bărbaţi şi femei cu suflet cu adevărat deschis adevărului! Nimeni să nu-şi închidă inima atotputerniciei acestei iubiri care răscumpără” Isus Cristos a murit şi a înviat pentru toţi: El este speranţa noastră! Speranţă adevărată pentru orice fiinţă umană. Astăzi, aşa cum a făcut cu ucenicii săi în Galileea înainte de a se întoarce la Tatăl, Isus înviat ne trimite şi pe noi pretutindeni ca martori ai speranţei sale şi ne asigură: Eu sunt cu voi întotdeauna, în toate zilele, până la sfârşitul lumii (cfr Mt 28,20). Fixând privirea sufletului pe rănile glorioase ale trupului său transfigurat, putem înţelege sensul şi valoarea suferinţei, putem unge multele răni care continuă să însângereze umanitatea şi în zilele noastre. În rănile sale glorioase recunoaştem semnele indelebile ale milostivirii infinite a lui Dumnezeu despre care vorbeşte profetul: El este acela care însănătoşeşte rănile inimilor zdrobite, care apără pe cei slabi şi proclamă eliberarea sclavilor, care mângâie pe toţi cei întristaţi şi dă untdelemnul bucuriei în locul hainei de doliu, un cântec de laudă în locul unei inimi mâhnite (cfr Is 61,1.2.3). Dacă ne apropiem de El cu umilă încredere, întâlnim în privirea sa răspunsul la năzuinţa cea mai profundă a inimii noastre: a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a stabili cu el o relaţie vitală, care să umple din belşug cu însăşi iubirea sa existenţa noastră şi relaţiile noastre interpersonale şi sociale. De aceea, umanitatea are nevoie de Cristos: în El, speranţa noastră, „am fost mântuiţi” (cfr Rom 8,24).

De câte ori relaţiile dintre persoană şi persoană, dintre grup şi grup, dintre popor şi popor, sunt marcate, în loc de iubire, de egoism, de injustiţie, de ură, de violenţă! Sunt rănile umanităţii, deschise şi dureroase în orice colţ al planetei, chiar dacă adesea ignorate şi uneori, ascunse în mod voit; răni care sfâşie suflete şi trupuri a nenumăraţi fraţi şi surori. Ele aşteaptă să fie alinate şi tămăduite de rănile glorioase ale Domnului înviat (cfr 1Pt 2,24-25) şi de solidaritatea tuturor celor care, pe urmele sale şi în numele său, săvârşesc gesturi de iubire, se angajează efectiv pentru dreptate şi răspândesc în jurul lor semne luminoase de speranţă în locurile însângerate de conflicte şi pretutindeni unde demnitatea persoanei umane continuă să fie înjosită şi călcată în picioare. Auspiciile sunt ca tocmai acolo să se înmulţească mărturiile de bunătate şi de iertare!

Dragi fraţi şi surori, să ne lăsăm iluminaţi de lumina strălucitoare a acestei Zile solemne; să ne deschidem cu încredere sinceră lui Cristos înviat, ca puterea înnoitoare a Misterului pascal să se manifeste în fiecare dintre noi, în familiile noastre, în oraşele noastre şi în naţiunile noastre. Să se manifeste în orice parte a lumii. Cum să nu ne gândim în acest moment, în special, la unele regiuni african, precum Darfur şi Somalia, la martirizatul Orient Mijlociu, şi mai ales la Ţara Sfântă, la Irak, la Liban, şi în fine la Tibet, regiuni pentru care încurajez căutarea de soluţii care să salvgardeze binele şi pacea! Invocă darurile pascale, prin mijlocirea Mariei, care, după ce a fost părtaşă la suferinţele patimi şi răstignirii Fiului său nevinovat, a trăit şi bucuria inefabilă a învierii lui. Asociată la slava lui Cristos, fie ca Ea să ne ocrotească şi să ne călăuzească pe calea solidarităţii fraterne şi a păcii. Acestea sunt urările mele de pascale, pe care le adresez vouă prezenţi aici şi bărbaţilor şi femeilor din orice naţiune şi continent uniţi cu noi prin radio şi televiziune. Paşte Fericit!