2008-03-20 17:15:05

Preoţii sunt chemaţi să păstreze lumea atentă faţă de Dumnezeu, să nu se predice pe sine ci să fie slujitorii tuturor în adevăr şi iubire: Benedict al XVI-lea la Liturghia de sfinţire a crismei, joi dimineaţă în Bazilica Vaticană


RV 20 mar 2008. În cadrul solemn al bazilicii Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a prezidat joi dimineaţă Liturghia de sfinţire a crismei, cu reînnoirea făgăduinţelor preoţeşti, slujbă care precedă Triduumul pascal. Preoţii, a afirmat Benedict al XVI-lea, sunt chemaţi să păstreze lumea deschisă faţă de Dumnezeu, să nu se predice niciodată pe sine nici să inventeze o Biserică aşa cum ar vrea, ci să fie slujitorii tuturor în adevăr şi în iubire. La Sfânta Liturghie, circa 1600 de preoţi din Roma au reînnoit făgăduinţele preoţeşti şi au fost binecuvântate untdelemnurile pentru celebrarea sacramentelor: uleiul catehumenilor, uleiul ungerii bolnavilor şi sfântul mir.
(ins muzical)

Sfântul Părinte a invitat la o reflecţie despre ce înseamnă, a fi 'preot al lui Isus Cristos'. Papa a răspuns pornind de la Rugăciunea Euharistică a II din Liturghierul roman, redactat probabil încă de la sfârşitul secolului II la Roma, unde esenţa slujirii preoţeşti este redată prin cuvintele 'adstare coram te et tibi ministrare'. Două sunt aşadar îndatoririle care definesc misiunea preotului: mai întâi 'să stea înaintea Domnului' şi, în al doilea rând, 'să-i slujească Domnului'. În acest fel, preotul este chemat să vegheze, să trăiască permanent cu privirea îndreptată spre Dumnezeu pentru ca umanitatea să nu uite de Dumnezeu:
• "Preotul trebuie să fie unul care veghează. Trebuie să fie atent în faţa puterilor ameninţătoare ale răului. Trebuie să ţină trează lumea pentru Dumnezeu. Trebuie să fie unul care stă în picioare: drept în faţa curentelor timpului. Drept în adevăr. Drept în angajarea pentru bine. A sta înaintea Domnului trebuie să fie întotdeauna, în modul cel mai profund, şi a lua asupra sa problemele oamenilor şi a le prezenta în faţa Domnului, care la rândul său, a luat asupra sa pe noi toţi în faţa Tatălui. Şi trebuie să-l luăm asupra noastră pe El, pe Cristos, cuvântul său, adevărul său, iubirea sa".

"Drept trebuie să fie preotul, a continuat Sfântul Părinte, neînfricat şi dispus să accepte chiar şi batjocura din iubire pentru Domnul. Apoi este chemat la slujire, după exemplul lui Cristos care s-a dăruit pînă la sfârşit pentru oameni. Benedict al XVI-lea a îndemnat apoi preoţii să nu înceteze să înveţe: să înveţe a se ruga mereu din nou şi tot mai profund, să înveţe a-l cunoaşte pe Domnul în Cuvântul său, pentru ca vestirea lui să fie eficace. Papa a avertizat apoi în privinţa unui pericol, acela prin care sacrul, întâlnit mereu, poate deveni o simplă obişnuinţă:
• "Se stinge astfel teama reverenţială. Condiţionaţi de toate obişnuinţele, nu mai percepem faptul mare, nou, surprinzător, că El este prezent, ne vorbeşte, să dăruieşte nouă. Împotriva acestei obişnuinţe faţă de realitatea extraordinară, împotriva indiferenţei inimii trebuie să luptăm fără încetare, recunoscând mereu din nou insuficienţa noastră şi harul care este este în faptul că El se încredinţează astfel în mâinile noastre".

Din slujirea preotului face parte mai ales ascultarea. "Slujitorul, afirmă Sfântul Părinte, stă sub cuvântul 'nu voinţa mea, ci a ta să se facă' (Lc 22,42)". Prin acest cuvânt, Isus în Grădina Măslinilor a pus capăt bătăliei decisive împotriva păcatului, împotriva răzvrătirii inimii căzute.
• "Păcatul lui Adam constă, întocmai, în faptul că el voia realizarea voinţei proprii şi nu celei a lui Dumnezeu. Ispita umanităţii este întotdeauna aceea de a voi să fie total autonomă, de a urma numai propria voinţă şi de a considera că numai în acest fel noi vom fi liberi; că numai printr-o asemenea libertate fără limite omul ar fi complet om. Dar chiar în acest fel ne punem împotriva adevărului. Adevărul e că noi trebuie să împărtăşim libertatea noastră cu ceilalţi şi putem fi liberi numai în comuniune cu ei".

Suntem liberi, cu alte cuvinte, numai când intrăm în voinţa lui Dumnezeu. Această ascultare fundamentală face parte esenţială din fiinţa noastră umană şi devine mai concretă în persoana preotului chemat să fie vestitorul lui Cristos:
• "Noi nu ne predicăm pe noi înşine, dar pe El şi Cuvântul său, pe care nu-l puteam închipui singuri. Şi predicăm Cuvântul lui Cristos în mod just numai în comuniune cu Trupul său. Ascultarea noastră înseamnă să credem împreună cu Biserica, să gândim şi să vorbim cu Biserica, să slujim împreună cu ea. Intră în acest aspect şi ceea ce Isus a prezis lui Petru: 'vei fi dus unde nu vei voi'. A ne lăsa conduşi acolo unde nu vrem este o dimensiune esenţială a slujirii noastre, şi este tocmai ceea ce ne face liberi. Într-o asemenea călăuzire, care poate fi contrară ideilor şi planurilor noastre, experimentăm aspectul cel nou: bogăţia iubirii lui Dumnezeu".

În fine, Papa s-a referit la gestul spălării picioarelor prin care Isus, adevăratul Mare Preot al lumii, afirmă că vrea să fie slujitorul tuturor. Prin gestul său de iubire pînă la sfârşit, Cristos spală picioarele noastre murdare şi prin slujirea umilă, ne vindecă de bolile mândriei noastre, pentru a ne face vrednici să stăm cu Dumnezeu la masă.

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.