Calvarul violenţei din Irak cere trezirea conştiinţelor: reflecţia pr. Federico Lombardi
despre Calea Crucii a regretatului mons. Rahho
RV 15 mar 2008. Comunitatea creştină irakiană a salutat vineri pentru ultima
oară mons. Paulos Faraj Rahho, arhiepiscop de Mosul al caldeenilor, găsit mort joi
după ce fusese răpit la 29 februarie. În timpul funeraliilor, celebrate într-o
localitate situată la câţiva kilometri de Mosul, patriarhul de Babilonia al caldeenilor,
cardinalul Emmanuel al III-lea Delly, a amintit mărturia curajoasă a prelatului subliniind
că Biserica nu caută niciodată răzbunare. Ceremonia a avut loc în aceeaşi biserică
unde fuseseră celebrate şi funeraliile şoferului şi a celor două gărzi de corp ale
prelatului, ucişi de agresori în timpul răpirii. Luni, Benedict al XVI-lea va celebra
în capela Redemptoris Mater din Vatican o Sfântă Liturghie de pomenire pentru mons.
Rahho.
Asupra acestor evenimente dramatice, să ascultăm o reflecţie a directorului
nostru general, pr. Federico Lombardi: - "Mons. Rahho, arhiepiscop de Mosul al
caldeenilor în Irak a fost sechestrat de un grup de terorişti la 29 februarie, la
ieşirea din biserică unde abia terminase de celebrat Calea Crucii, vineri, împreună
cu credincioşii săi. Acum şi personala sa Cale a Crucii, aceea a vieţii sale împreună
cu Biserica sa şi cu poporul său, s-a încheiat cu moartea. Rămânem uluiţi în faţa
unei asemenea inumane şi de neînţeles, misterioase cruzimi, 'mysterium iniquitatis'.
Misterul răului şi al puterii sale. Acestuia îi răspunde sângele martirilor, oameni
de pace, de iubire care trece dincolo de ură şi de moarte.
Revin în memorie
mons. Romero, ucis în timp ce celebra Euharistia la San Salvador, cardinalul Posadas
Ocampo, la Guadalajara, în Mexic, episcopii columbieni Duarte Cancino şi Jaramillo,
ucişi de membrii gherilei; nunţiul apostolic mons. Courtney, ucis în Burundi... şi
pentru fiecare episcop, câţi preoţi, câţi credincioşi, câţi nevinovaţi ucişi în Americi,
în Africa, în Asia! Acolo unde poporul moare, moare Biserica împreună cu el, pentru
îi este parte vie. Şi nu poate să fie altfel.
Însă mica comunitate creştină
din Irak, în fragilitatea sa numerică, are deosebit de mare nevoie de solidaritatea
noastră şi de rugăciunea noastră. Comunitatea străveche, care a supravieţuit nenumăratelor
evenimente, în situaţia actuală riscă cu adevărat aproape dispariţia.
În telegrama
de condoleanţe, Papa se roagă pentru ca acest tragic eveniment să fie util pentru
construirea pe chinuitul pământ al Irakului a unui viitor de pace şi toţi ne urăm
ca atâta violenţă să zguduie şi să trezească conştiinţa tuturor acelora care pot contribui
în mod mai eficient la construirea păcii. În credinţă, după ce se împlineşte Calea
Crucii, aşteptăm învierea".