Chiar fiind în comă sau în fază de embrion, omul este tot om, în toată demnitatea
sa: Benedict al XVI-lea către membrii Centrului internaţional de tineret „San Lorenzo”
(RV – 10 martie 2008) – „Omul este mereu om, cu toată demnitatea sa, chiar dacă se
află în stare de comă sau în fază de embrion”, a reafirmat Benedict al XVI-lea duminică
dimineaţă, 9 martie, la Liturghia pe care a prezidat-o la biserica romană Sfântul
Laurenţiu „in Piscibus”, cu ocazia celor 25 de ani de la înfiinţarea Centrului internaţional
de tineret „San Lorenzo, inaugurat de Ioan Paul al II-lea, pe 13 martie 1983.
„Un
mic loc, simplu, la umbra cupolei bazilicii Sfântul Petru”. Astfel a definit preşedintele
Consiliului pontifical pentru Laici – cardinalul Stanislaw Rylko – Centrul internaţional
de tineret „San Lorenzo”, fondat de Ioan Paul al II-lea pentru a-i primi pe tinerii
pelerini proveniţi din întreaga lume şi pentru a deveni „atelier de formare a unor
creştini autentici”. Săptămâna de celebrări pentru cel de-al 25-lea aniversar de la
fondarea Centrului, s-a deschis aşadar cu Sfânta Liturghie prezidată de Benedict al
XVI-lea la biserica Sfântul Laurenţiu „in Piscibus”, aflată la mică distanţă de piaţa
„Sfântul Petru”.
Numeroşi tinerii prezenţi, mulţi dintre ei fiind protagonişti
ai istoriei şi administrării Centrului, toţi uniţi în jurul crucii, simbol al Zilei
Mondiale a Tineretului, pe care tot ei o au în custodie, prin voinţa papei Ioan Paul
al II-lea. Acestor tineri, în timpul omiliei, li s-a adresat Benedict al XVI-lea,
oprindu-se asupra întrebării despre modul în care omul trebuie să trăiască şi să moară.
Comentând Evanghelia după Sfântul Ioan despre învierea lui Lazăr, Sfântul Părinte
le-a explicat tinerilor care este locul omului în „Marele arbore al vieţii”. •
„Dar omul, chiar făcând parte din acest mare bio-cosmos, îl transcende căci, desigur,
omul este mereu om – cu toată demnitate sa – chiar şi în stare de comă sau în fază
de embrion dar, dacă trăieşte doar din punct de vedere biologic, nu este dezvoltat
şi realizat întregul potenţial al fiinţei sale”.
Prima dimensiune este cea
a cunoaşterii, a continuat Benedict al XVI-lea, o cunoaştere care în om – spre deosebire
de animale – se identifică cu o „sete de infinit”. Toţi ne dorim să bem din „însăşi
izvorul vieţii” şi – pentru a o face – ne încredinţăm „celei de-a doua dimensiuni
a naturii umane: iubirea”. • „Omul nu este doar o fiinţă care cunoaşte, dar trăieşte
în relaţie de prietenie şi de iubire. Dincolo de dimensiunea cunoaşterii şi a adevărului
există – inseparabil de acestea – dimensiunea relaţiei. Aici se apropie mai mult de
izvorul vieţii, din care vrea să bea pentru a avea viaţă în abundenţă, viaţa însăşi”.
Ştiinţa şi – în special medicina – a continuat Papa, reprezintă o mare luptă
pentru viaţă, dar nu pot satisface nevoia de eternitate specifică omului, nici dacă
s-ar descoperi tableta nemuririi: • „Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla cu o viaţă
biologică nemuritoare a omului: o lume îmbătrânită, care nu ar mai lăsa spaţiu tinerilor
pentru această viaţă nouă”.
Unicul medicament al nemuririi – a conclus Sfântul
Părinte – este Euharistia şi certitudinea de a fi mereu iubiţi şi aşteptaţi de Dumnezeu. Mult
entuziasm în rândul tinerilor prezenţi la această celebrare euharistică, pe care au
îmbogăţit-o cu rugăciuni şi cântări în diferite limbi, mulţumindu-i astfel lui Benedict
al XVI-lea: • „Vă mulţumim, Sfinte Părinte, pentru că ne sunteţi un păstor şi un
părinte. Vă mulţumim pentru rugăciuni şi pentru cuvintele şi mesajele pe care ni le
adresaţi, care ne pun în prezenţa lui Cristos şi ne invită să-l contemplăm şi să-l
iubim pe cel care nu ne ia nimic, dar ne dă totul”.