Preţul fidelităţii faţă de Evanghelie: reflecţie despre cuvintele papei Benedict al XVI-lea privind actualele persecuţii împotriva Bisericii

RV 04 mar 2008. A muri din fidelitate faţă de Evanghelie: cuvintele papei Benedict al XVI-lea despre Biserică victimă a persecuţiei, sunt preluate Apostolatul Rugăciunii la intenţia misionară de rugăciune pentru luna martie: "pentru ca acei creştini care în atâtea părţi ale lumii şi în diferite moduri sunt persecutaţi din cauza evangheliei, fiind susţinuţi de puterea Duhului Sfânt, să continue să dea mărturie cu mult curaj şi sinceritate despre cuvântul lui Dumnezeu". Benedict al XVI-lea a denunţat în repetate rânduri lipsa de libertate pe care o întâlneşte Biserica prin membrii ei în diferite Ţări, dificultăţi însoţite deseori de adevărate persecuţii, cu victime şi distrugeri de biserici ori structuri bisericeşti.
În fiecare an este un moment particular în care Biserica resimte profund şi cu emoţie un aspect care-i marchează însăşi fundamentul ei: martiriul. Când de fiecare dată la sfârşitul lunii decembrie, agenţia vaticană Fides publică numele preoţilor, al călugăriţelor şi laicilor ucişi în lume, pentru fiecare ierarh – dincolo de eventualele merite de excelenţă recunoscute ulterior celor dispăruţi – este timpul de a se opri şi a considera, alături de sacrificiile pe care le presupune evanghelizarea, şi jertfa cea mai înaltă şi dureroasă, cea a vieţii. Biserica plăteşte un tribut de sânge în fiecare an pentru a duce sau relansa mesajul ei: sangele celui care este sau va fi încredinţat memoriei colective prin ridicarea la cinstea altarelor şi sângele celui care, probabil, nu va primi această înaltă onoare, dar va rămâne în ambientul nu mai puţin important al afecţiunii, ca un exemplu imitabil de curaj şi dăruire faţă de Cristos. De la acele pietre aruncate cu înverşunare împotriva tănărului Ştefan, la porţile Ierusalimului, "câte fiice şi câţi fii ai Bisericii, în decursul secolelor, au urmat exemplul lui!" - exclama Benedict al XVI-lea la 26 decembrie anul trecut, meditând despre ceilalţi "Ştefani" ai epocii noastre:

• "Nu rareori, de fapt, şi astăzi ajung ştiri din diferite părţi ale lumii despre misionari, preoţi, episcopi, călugări, călugăriţe şi credincioşi laici persecutaţi, închişi, torturaţi, privaţi de libertate sau împiedicaţi în exerciţiul ei pentru faptul că sunt discipoli ai lui Cristos şi apostoli ai Evangheliei. Uneori se suferă şi se moare chiar şi pentru comuniunea cu Biserica universală şi pentru fidelitatea faţă de Papa".

Fiecare dintre ei, a continuat cu acea ocazie şi în alte situaţii Benedict al XVI-lea, reprezintă o sămânţă a speranţei creştine pe care Biserica o vesteşte lumii, şi anume "că iubirea lui Cristos este mai tare decât violenţa şi decât ura". Cine-şi sacrifică viaţa pentru Cristos "actualizează" această supremaţie. Dar, a precizat Sfântul Părinte la Angelus de pe 25 martie 2007, cei care au murit pentru Cristos...
•... "nu au căutat martiriul, ci au fost gata să-şi dea viaţa pentru a rămâne fideli faţă de Evanghelie. Martiriul creştin se justifică numai ca act suprem de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi".

Între organismele bisericeşti care au vocaţia specifică de a ajuta comunităţile în dificultăţi majore, se evidenţiază activitatea depusă de "Ajutor Bisericii care Suferă", operă înfiinţată acum 61 de ani de părintele olandez Werenfried van Straaten. De la secretariatul operei pentru Italia, Elvira Zito ne vorbeşte despre părintele Ragheed Aziz Ganni, preotul irakian de rit catolic caldeean ucis la 3 iunie 2007 la Mossul:
 
• "Părintele Ragheed Ganni era, printre altele, unul din colaboratorii cei mai apropiaţi ai arhiepiscopului Rahho, care se află în aceste zile în mâinile răpitorilor. Părintele Ganni ne-a rămas la inimă pentru că reprezintă o mărturie foarte apropiată în timp. Binefecătorii din "Ajutor Bisericii care Suferă", după cum fac pentru alte sute de preoţi şi călugăriţe, au pus la dispoziţia părintelui Ganni o bursă de studiu graţie căreia şi-a aprofundat studiile religioase. Păstra o corespondenţă regulată cu noi, povestindu-ne experienţa sa pastorală în Irak, unde s-a întors în urmă cu doi-trei ani. El a fost ucis în luna iunie şi noi am primit vestea cu mare suferinţă, pentru că era o persoană apropiată faţă de noi. A devenit într-un anumit fel o imagine reprezentativă a atâtor studenţi care se pregătesc la Roma, pentru a se întoarce apoi în slujirea Bisericilor de origine".

Voi, ca organizaţie, aflaţi despre ostilitatea pe care Biserica o înâlneşte în diferite regiuni ale lumii. Ce contacte aveţi cu aceste experienţe?
• "Multe sunt de o tipologie pe care noi o considerăm de mare sau mică, dar în orice caz ascunsă, persecuţie. În Europa orientală, în Belarus, ştiri recente ne spun că a fost negată rînnoirea permisului de şedere pentru şapte preoţi şi cinci călugăriţe. Acestea sunt forme voalate de obstrucţionism. Forme mai puţin ascunse şi deosebit de grave se înregistrează în Ţări precum Pakistan, unde Codul penal prevede pentru blasmefie pedeapsa cu moartea".

Aici, serviciul audio: