Viaţa, dar de iubire ce trebuie tutelat: lucrările congresului internaţional promovat
de Academia Pontificală pentru Viaţă
(RV – 26 ianuarie 2008) În Aula Nouă a Sinodului din Vatican, a doua zi a lucrărilor
Congresului internaţional promovat de Academia Pontificală pentru Viaţă, cu tema:
„Alături de bolnavul incurabil şi de muribund: orientări etice şi operative”. La
congresul deschis luni, 25 februarie, de preşedintele Consiliului – episcopul Elio
Sgrecia – participă oameni de ştiinţă din întreaga lume, reuniţi pentru o reflecţie
asupra aspectelor sociale, psihologice, etice, de asistenţă medicală şi umană, legate
de îngrijirea pacienţilor celor mai fragili care, în afara maladiilor grave, sunt
adesea loviţi de singurătate în preajma iminentului lor sfârşit pământesc, de care
mulţi sunt conştienţi. „Viaţa, dar de iubire” a fost tema evidenţiată în discursul
cardinalului Lozano Barragán, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala
Sănătăţii, un dar ce trebuie protejat, înfruntând secularizarea tot mai crescută din
societăţile contemporane şi încercarea de a evita orice referire la Dumnezeu în dezbaterile
publice, chiar şi atunci când se vorbeşte despre boală, suferinţă şi moarte. S-au
dezbătut, aşadar, aspecte privind progresul medicinii moderne, cu reuşite dar şi cu
riscuri, s-a discutat despre mijloace ordinare şi extraordinare de conservare a vieţii,
despre excesele terapeutice, ca şi despre abandonarea pacienţilor, despre proporţionalitate
în abordarea tratamentelor, un aspect important în acest sens fiind aşa-numita „îndârjire
terapeutică”, aplicată pacienţilor muribunzi sau în stare de comă ireversibilă.
Dezbaterile
din a doua zi a lucrărilor congresului s-au axat pe deosebirea dintre deciziile medicale
culpabile şi cele juste din punct de vedere etic, în lumina refuzului terapiilor de
prelungire a vieţii, subiect arzător legat de eutanasie şi de controversatul drept
la autodeterminare. S-a vorbit, de asemenea, despre modul cel mai indicat de asistenţă
a pacienţilor în stadiu terminal, discutându-se despre maniera de informare medicală
a acestora şi s-a abordat problematica întreruperii voluntare a vieţii nou-născuţilor
cu patologii grave; multe şi complexe interogative, cu răspunsuri nici uşoare şi
nici univoce.