Riscul de a-l folosi pe Dumnezeu ca şi cum ar fi în serviciul planurilor noastre şi
de a slăbi credinţa prin elemente magice şi pur pământeşti, evidenţiat de Benedict
al XVI-lea predica Sfintei Liturghii vizitând duminică parohia Sf. Fecioara Maria
Eliberatoare din Roma
RV 24 feb 2008. Să redescoperim importanţa şi sensul vieţii creştine,
pentru a fugi de pericolul contaminării credinţei cu elemente magice şi acela de a-l
folosi pe Dumnezeu ca şi cum ar fi în serviciul dorinţelor şi planurilor noastre:
este îndemnul papei Benedict al XVI-lea care, după cum s-a spus, a efectuat o vizită
pastorală duminică dimineaţă în parohia "Sf. Fecioara Maria Eliberatoare" (Santa Maria
Liberatrice) din cartierul roman Testaccio. Credincioşilor care în acest an celebrează
centenarul consacrării bisericii încredinţată spre păstorire părinţilor salezieni,
Papa le-a cerut să-şi deschidă tot mai mult inima la o activitate pastorală misionară.
• (insert muzical)
Deseori se întâmplă ca omul "să ceară de la Dumnezeu
să vină în întâmpinarea propriilor aşteptări şi exigenţe", să nu se încredinţeze în
mâinile sale iar în încercare, să-şi piardă încrederea în El". Benedict al XVI-lea
a propus credincioşilor această reflecţie, invitându-i să mediteze Scripturile proclamate
în a treia duminică din Postul Mare, din care provine un mesaj mereu viu: "lui Dumnezeu
îi e sete de credinţa noastră şi vrea să găsim în El izvorul fericirii noastre adevărate".
Dar răspunsul, de cele mai multe ori, este diferit: • "Riscul oricărui credincios
este acela de a practica o religiozitate non autentică, de a căuta un răspuns la aşteptările
cele mai intime ale inimii nu în Dumnezeu, ci, dimpotrivă, de a-l folosi pe Dumnezeu
ca şi cum ar fi în slujirea dorinţelor şi planurilor noastre".
Şi în loc să
îmbrăţişăm cu docilitate voinţa divină, a continuat Sf. Părinte, am vrea ca Dumnezeu
să împlinească dorinţele noastre şi să satisfacă orice aşteptare a noastră". •
"... în câte ocazii, credinţa noastră se dovedeşte fragilă, încrederea noastră slabă,
religiozitatea noastră contaminată de elemente magice şi pur pământeşti...".
Benedict
al XVI-lea a îndemnat să considerăm timpul Postului Mare ca o invitaţie de a parcurge
un itinerar de adevărată convertire. Apoi, pornind de la episodul evanghelic al dialogului
dintre Isus şi samariteana din Sihar, Papa a adăugat: • "Dacă există o sete fizică
pentru apa indispensabilă vieţii pe acest pământ, în om există şi o sete spirituală
pe care numai Dumnezeu o poate îndestula... E o sete de infinit care poate fi potolită
numai de apa pe care Isus o oferă, apa vie a Spiritului".
A redescoperi importanţa
şi sensul vieţii creştine, adevărata dorinţă după Dumnezeu care trăieşte în noi: iată
la ce trebuie să ne conducă meditarea Evangheliei, dominată de invitaţia lui Cristos
de a ne lăsa atinşi de propunerea sa exigentă, alături de care stă întotdeauna iubirea
milostivă a lui Dumnezeu: • "Deschideţi tot mai mult inima spre o acţiune pastorală
misionară, care să-l facă pe orice creştin să întâlnească persoanele – în particular
tinerii şi familiile – acolo unde trăiesc, muncesc, petrec timpul liber, pentru a
le vesti iubirea milostivă a lui Dumnezeu".
Cu acest cuvinte, Papa a încheiat
omilia sa adresată parohienilor bisericii Sfânta Fecioara Maria Eliberatoare, îndemnându-i
să ducă mai departe "opera lor de evanghelizare şi de educaţie umană şi creştină",
să caute fără încetare chipul lui Isus. După Sfânta Liturghie, Benedict al XVI-lea
a întâlnit reprezentanţii parohiei care i-au dedicat o poezie în dialectul romanesc: (•
insert poezie) Papa a răspuns cu un zâmbet de gratitudine apoi a afirmat: •
"Regret că nu vorbesc dialectul romanesc... E frumos să fiu salutat în dialectul vostru,
se vede că aceste cuvinte vin din inimă".
Revenind apoi la pagina evangheliei,
Episcopul Romei a spus că samariteana poate apărea ca reprezentantă a omului modern,
ca oglindă a vieţii noastre de astăzi cu toate problemele ei, o femeie care foloseşte
din plin libertatea ei, dar e o libertate tot mai goală de conţinut: • "Întrevedem
totodată în această femeie o dorinţa vie de a găsi fericirea, adevărata bucurie: această
sete există iar femeia rămâne neliniştită. Pentru mine, a continuat Papa, este impresionant
că această femeie care aparent duce o viaţă atât de superficială, departe de Dumnezeu,
în momentul în care Cristos îi vorbeşte, se vede că în adâncul inimii ei este această
întrebare: există Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? Îl putem adora? În ce fel?".
Adevărata
libertate vine din întâlnirea cu adevărul care este iubirea şi bucuria, a încheiat
Benedict al XVI-lea omilia sa, formulând auspicii pentru ca tot mai mulţi credincioşi
să-l cunoască mai bine pe Cristos, ca să-l poată vesti lumii cu un nou dinamism.