"Suntem aici pentru a ne reaminti că în noi se realizează un dar şi un mister": predica
PS Petru Gherghel la Sf. Liturghie solemnă celebrată joi la Iaşi la împlinirea a 30
de ani la conducerea diecezei
RV 21 feb 2008. Cu o Sfântă Liturghie solemnă celebrată joi în catedrala
romano-catolică Sfânta Fecioară Maria Regină, episcopul Petru Gherghel a mulţumit
Domnului pentru cei 30 de ani de slujire la conducerea diecezei de Iaşi. După serviciul
nostru din emisiunea de miercuri, redăm în continuare predica PS Petru din cadrul
celebrării euharistice de joi, preluată de pe pagina electronică a diecezei de Iaşi.
"Excelenţa
voastră ÎPS Ioan Robu, Preasfinţia voastră Aurel, Reverendissimi Monseniori, Preavenerabili
părinţi, Dragi seminarişti şi persoane consacrate, Iubiţi fraţi şi surori în
Cristos,
Am dorit ca jertfa sfintei Liturghii din această zi să fie punctul
central al celui de al 30-lea aniversar de slujire ca ordinarius şi episcop de Iaşi.
Am gândit că acest lucru corespunde cel mai bine cu vocaţia mea de preot şi păstor,
şi exprimă cel mai potrivit realitatea slujirii noastre: a mea şi a tuturor preoţilor
diecezei. Amintindu-mi de înaintaşi, de care nu trebuie să ne îndepărtăm niciodată,
am pornit în această celebrare sfântă din catedrala veche, de lângă mormintele lor,
ca să ajungem la acest altar din catedrala nouă. Ne-am adunat aici în jurul lui Isus
pentru a trăi un moment prezent de comuniune pentru o lucrare de viitor. Suntem aici,
episcopi şi preoţi, pentru a-l întâlni pe Isus, marele preot, şi a-l descoperi pe
el de la care am primit darul preoţiei şi mandatul de a sluji altarul şi oamenii. Astăzi
au răsunat în catedrala noastră cuvintele Domnului, lecturile sfinte, şi înţelegem
că fiecare avem o misiune în cadrul poporului lui Dumnezeu pe care trebuie să o împlinim
in persona Christi capitis spre mântuirea lumii.
Suntem aici pentru
a ne reaminti că în noi se realizează un dar şi un mister. Când Sfântul Părinte
papa Ioan Paul al II-lea celebra al 50-lea an al preoţiei sale, a îndreptat spre toţi
preoţii lumii şi spre toţi oamenii acea carte vestită „Donum et mysterium”, o lucrare
autobiografică cu amănuntele propriului drum al vocaţiei şi slujirii sale. El afirma
atunci că orice preot are un drum pe care poate şi trebuie să-l definească cu aceleaşi
cuvinte: „Donum et mysterium”, „Un dar şi un mister”. Meditând la anii preoţiei
şi ai slujirii mele ca preot, ordinarius şi episcop, trebuie să recunosc că în această
perioadă am constatat şi mai mult că am fost privilegiat şi m-am bucurat în mod gratuit,
fără nici un merit personal, chiar aş îndrăzni să spun în contrast cu lipsurile şi
meritele mele, de un mare dar, darul preoţiei şi al alegerii mele ca păstor în fruntea
atâtor preoţi şi credincioşi ai Bisericii locale. Pe bună dreptate se verifică şi
aici acel mare mister al hotărârii dumnezeieşti. Nu vreau să insist asupra acestui
lucru, ci doar să repet că am fost introdus de providenţă într-un mare mister bucurându-mă,
fără nici un merit personal, de un mare dar şi o mare responsabilitate. Acest lucru
cred că s-a realizat în toţi cei care am primit împreună acelaşi dar al preoţiei şi
al slujirii.
Îl rog pe Dumnezeu şi pe Cristos, marele preot, să-mi primească
prinosul de recunoştinţă pentru tot ce a făcut cu mine şi să nu privească la păcatele
şi lipsurile mele, ci la credinţa şi unirea Bisericii sale, la slujirea celorlalţi
episcopi şi confraţi preoţi care au fost înaintea mea sau sunt astăzi în comuniune
cu mine la acest popas aniversar. Vă rog să-mi permiteţi ca, o dată cu sentimentele
mele de recunoştinţă, însoţite de rugăciunile Sfinţiilor voastre şi ale tuturor celor
ce sunt aproape în acest moment, să exprim o rugăciune de preamărire şi mulţumire
către Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Preacurate şi a sfinţilor noştri
protectori.Totodată exprim gândul meu de recunoştinţă tuturor celor prezenţi: Înalt
Preasfinţiei sale dr. Ioan Robu, Preasfinţitului nostru auxiliar Aurel, vicarilor
noştri episcopali, tuturor consilierilor şi consultorilor, tuturor colaboratorilor
din episcopie, seminar, parohii, şcoli şi case călugăreşti, tuturor seminariştilor
şi persoanelor consacrate, călugărilor şi călugăriţelor din toate institutele, tuturor
colaboratorilor laici din centrele noastre diecezane, tuturor voluntarilor, precum
şi tuturor credincioşilor: un sincer mulţumesc pentru comuniune, şi o chemare la acelaşi
program: Duc in altum! Ca toţi să fie una! În încheiere, vă încredinţez rugăciunea
mea la acest popas aniversar la care mă bucur să vă simt, ca întotdeauna, alături.Mărire
ţie, Doamne,Mărire ţie în veci de veci!