Bolnavul terminal trebuie sprijinit medical chiar şi în momentele cele mai grele: prezentat joi la Roma Congresul "Alături de bolnavul incurabil şi muribund: orientări etice şi operative"

RV 21 feb 2008. Bolnavul trebuie însoţit medical chiar în momentele cele mai grele, respectându-i întotdeauna demnitatea: este îndemnul adresat de Academia Pontificală pentru Viaţă în vederea congresului despre bolnavul muribund, prezentat joi în Sala vaticană de presă. Congresul are ca temă "Alături de bolnavul incurabil şi muribund: orientări etice şi operative", şi se va desfăşura la Roma pe 25-26 februarie, cu ocazia adunării generale a Academiei Pontificale pentru Viaţă.

Intervenind la conferinţa de presă, preşedintele departamentului roman amintit, mons. Elio Sgreccia a amintit că organizează pentru a treia oară un congres despre faza terminală a vieţii umane. Acest lucru vrea să răspundă şi la campania mediatică în favoarea eutanasiei şi la introducerea acesteia în câteva legislaţii naţionale. La rândul său, prof. Joseph Capizzi, de la Catholic Unversity of America, a afirmat în cadrul conferinţei de presă că pe tema durerii şi a morţii, actualul context de secularizare duce la excluderea lui Dumnezeu din sfera publică a existenţei noastre. În fine, a treia intervenţie, a mons. Maurizio Calipari, a evidenţiat necesitatea de a respecta principiile morale în adoptarea mijloacelor de conservare a vieţii.

"Vorbim de exces terapeutic, s-a exprimat mons. Calipari, pentru a indica manevre care de fapt ori nu aduc pacientului niciun beneficiu ori aduc ameliorări atât de uşoare încât nu sunt compensate de efectele colaterale mult mai grele şi negative, sau, în cel mai rău caz, de a dreptul fac rău pacientului şi sănătăţii lui".
Pacientul, a continuat mons. Calipari, are dreptul şi îndatorirea de a respinge înverşunarea terapeutică, dar această evaluare este rodul unei judecăţi medicale şi nu al unei aprecieri subiective din partea pacientului. Putem vorbi de un act de eutanasie efectiv, a adăugat, atunci când în folosirea mijloacelor medicale există intenţia de a procura moartea în mod anticipat.

Cu privire la necesitatea uşurării suferinţelor, teologul a subliniat că Biserica este foarte clară în această privinţă: folosirea analgezicelor, administrate după exigenţele efective şi actuale ale pacientului, este nu numai permisă dar şi obligatorie, tocmai pentru a permite bolnavilor să înfrunte senin aceste momente dificile".