Noul ambasador al Serbiei pe lângă Sfântul Scaun, prezintă joi scrisorile de acreditare

(RV - 19 februarie 2008) Joi, 21 februarie, papa Benedict al XVI-lea urmează să primească în Vatican noul ambasador al Serbiei pe lângă Sfântul Scaun cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare. Potrivit surselor diplomatice în cursul audienţei, „nu va putea să nu se vorbească despre Kosovo”. Prezenţa ambasadorului sârb în Vatican nu putea să aibă loc într-un moment mai semnificativ, observă agenţiile de presă care notează faptul că Sfântul Scaun, deşi a fost printre primele ţări care au recunoscut Croaţia în 1991, acum în chestiunea ridicată de Kosovo adoptă o mai mare precauţie.
Într-un articol publicat în ediţia de luni-marţi a cotidianului L’Osservatore Romano, (n.r. - este vorba de nota difuzată de noi duminică 17 februarie) directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi explică atitudinea Sfântului Scaun, „care a urmărit şi urmăreşte cazul cu mare atenţie şi cu cele mai vii auspicii ca în acest moment delicat sensul de responsabilitate şi spiritul de pace să prevaleze asupra oricărei ale atitudini atât în guvernanţi cât şi în popoarele implicate”. Aminteşte că „Sfântul Scaun s-a angajat activ pentru stabilitatea şi pacea în regiune, susţinând o abordare a situaţiei vizând evitarea unor soluţii impuse şi favorizarea, în consecinţă, de negocieri directe între Belgrad şi Priştina, pentru a ajunge la o soluţie realistă şi respectuoasă a aspiraţiilor diferitelor părţi. În timpul negocierilor din ultimii doi ani, s-a luat act cu satisfacţie despre acordul încheiat cu privire la diferite chestiuni tehnice, continuând pe de altă parte să formuleze auspicii ca voinţa politică şi flexibilitatea să permită găsirea unei soluţii consensuale definitive referitoare la statutul juridic pentru Kosovo.
Declaraţia unilaterală de independenţă kosovară - care se sprijină pe baza recomandărilor cuprinse în planul mediatorului Naţiunilor Unite, Martti Ahtisaari - crează o situaţie nouă, aceasta, fireşte va fi urmărită cu mare atenţie de Sfântul Scaun, care va trebui şi să evalueze eventualele cereri ce i-ar putea parveni în această cauză.
Dar în acest moment Sfântul Scaun simte înainte de toate responsabilitatea misiunii sale morale şi spirituale, ce priveşte şi pacea şi buna ordine în raporturile dintre naţiuni, şi de aceea invită pe toţi, în special responsabilii politici ai Serbiei şi Kosovo, la prudenţă şi moderaţie, şi cere o angajare decisă şi concretă pentru a evita reacţii extremiste şi derive violente, încât să se creeze încă de pe acum premisele pentru un viitor de respect, de reconciliere şi de colaborare.
În afară de aceasta va trebui să se acorde deosebită atenţie salvgardării democraţiei şi statului de drept, şi chiar în Kosovo ar trebui aplicate standardele internaţionale de respectare a drepturilor minorităţilor şi ale tuturor locuitorilor, fără deosebire de etnie, religie, limbă sau naţionalitate, după cum va trebui să se aibă grijă de protecţia preţiosului patrimoniu artistic-cultural creştin. Stabilitatea în regiune va trebui promovată prin orice efort, şi de aceea este de dorit şi contribuţia foarte importantă a Comunităţii internaţionale.
Din partea sa Sfântul Părinte continuă să privească cu afecţiune populaţiile din Serbia şi Kosovo, este aproape de ele şi le asigură rugăciunile sale în acest moment crucial al istoriei lor.