A-l asculta şi urma pe Isus pe calea Crucii pentru a intra în viaţa veşnică: Benedict
al XVI-lea la antifonul "Îngerul Domnului". Apel la reconcilere în Liban
(RV - 17 februarie 2008) „Pentru a intra în viaţa veşnică este
necesar a-l asculta pe Isus, a-l urma pe calea crucii, purtând în inimă asemenea Lui
speranţa învierii”. A spus Benedict al XVI-lea
la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată împreună cu
credincioşii, romani şi pelerini reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro. A doua duminică
din Postul Mare, la Roma, zi foarte rece dar plină de soare. După recitarea antifonului
Angelus, apel al Papei pentru reconciliere în Liban, ţară care de aproape
trei luni nu reuşeşte să aleagă propriul şef al Statului.
Dar să-l ascultăm
pe Pontif: • „Dragi fraţi şi surori, s-au încheiat ieri - este vorba de sâmbătă
-, aici în Palatul Apostolic Exerciţiile spirituale care, ca în fiecare an, au văzut
reuniţi în rugăciune şi în meditaţie Papa şi colaboratorii săi din Curia romană”.
Benedict al XVI-lea a mulţumit tuturor celor care le-au fost aproape în chip spiritual
pe timpul exerciţiilor şi s-a rugat ca Domnul să-i răsplătească pentru generozitatea
lor.
Imediat Papa a pus în legătură Evanghelia ispitirilor lui Isus în pustiu,
propusă în prima duminică a Postului Mare, cu cea a Schimbării la faţă, eveniment
extraordinar petrecut pe munte, din a doua duminică a Postului. Considerate împreună,
amândouă episoadele „anticipează misterul pascal”: • „Lupta lui Isus cu ispititorul
este un preludiu al marii confruntări finale a Patimilor, în timp ce lumina Trupului
său transfigurat anticipează gloria Învierii. Pe de o parte, îl vedem pe Isus întru
totul om care împărtăşeşte cu noi până şi ispitirea; pe de alta, îl contemplăm pe
Fiul lui Dumnezeu, care îndumnezeieşte umanitatea noastră. În felul acesta, am putea
spune că aceste două duminici îndeplinesc rolul de pilaştri pe care se sprijină tot
edificiul Postului Mare până la Paşti, şi, mai mult, întreaga structură a vieţii creştine,
care consistă în mod esenţial în dinamismul pascal: de la moarte la viaţă”.
„Muntele
- Tabor la fel ca Sinai - a subliniat Papa - este locul apropierii de Dumnezeu. Este
spaţiul înălţat în comparaţie cu existenţa zilnică, unde să respiră aerul curat al
creaţiei. Este locul rugăciunii, unde se poate sta în prezenţa Domnului, la fel ca
Moise şi ca Ilie, care apar alături de Isus transfigurat şi vorbesc cu El despre „plecarea”
care îl aşteaptă la Ierusalim, adică despre Paştele său”. • „Transfigurarea este
un eveniment de rugăciune: rugându-se Isus se scufundă în Dumnezeu, se uneşte intim
cu El, aderă cu propria voinţă umană la voinţa de iubire a Tatălui, şi astfel lumina
îl pătrunde şi apare în mod vizibil adevărul fiinţei sale: El este Dumnezeu, Lumină
din Lumină”. Papa a notat că chiar şi haina lui Isus devine albă şi strălucitoare,
lucru ce face să ne gândim la Botez, la haina albă pe care o îmbracă neofiţii. Căci
„cine se renaşte în Botez este îmbrăcat cu lumină anticipând existenţa cerească pe
care Apocalipsul o reprezintă prin simbolul hainelor albe” (cfr Ap 7,9.13). •
„Aici este punctul crucial: transfigurarea este o anticipare a învierii, dar aceasta
presupune moartea. Isus îşi manifestă Apostolilor slava sa, pentru ca să aibă forţa
de a înfrunta scandalul crucii, şi să înţeleagă că trebuie să treacă prin multe încercări
pentru a ajunge la Împărăţia lui Dumnezeu”.
Papa s-a referit apoi la glasul
Tatălui, care răsună de sus proclamându-l pe Isus Fiul său preaiubit la fel ca la
Botezul în Iordan, adăugând: „Pe dânsul să-l ascultaţi” (Mt 17,5). • „Pentru
a intra în viaţa veşnică e nevoie a-l asculta pe Isus, a-l urma pe calea crucii, purtând
în inimă asemenea Lui speranţa învierii. Spe salvi, salvaţi, mântuiţi
în speranţă. Astăzi putem spune: „transfiguraţi în speranţă”.
Papa Benedict
a încheiat îndemnând credincioşii să se adreseze în rugăciune Mariei recunoscând în
Ea creatura umană transfigurată lăuntric de harul lui Cristos şi să se încredinţeze
călăuzirii ei pentru a parcurge cu credinţă şi generozitate itinerarul Postului Mare.
După
recitarea rugăciunii „Angelus”, Papa a lansat un apel spunând că urmăreşte cu preocupare
„persistentele manifestări de tensiune în Liban, care de aproape trei luni ţara nu
reuşeşte să dea un şef al Statului. „Eforturile pentru rezolvarea crizei şi sprijinul
oferit de numeroşi exponenţi de seamă ai Comunităţii internaţionale, chiar dacă nu
au ajuns încă la un rezultat, demonstrează intenţia de a identifica un preşedinte
care să fie astfel pentru toţi libanezii şi să pună în felul acesta bazele pentru
a depăşi divizările existente”. Însă a constatat Papa… •”Din păcate, nu lipsesc
motivele de îngrijorare, mai ales din cauza unei neobişnuite violenţe verbale sau
de-a dreptul din pricina celor care îşi pun încrederea în forţa armelor şi în eliminarea
fizică a adversarilor. Împreună cu patriarhul maronit şi toţi episcopii libanezi,
vă cer să vă uniţi în rugăciunea mea stăruitoare către Maica Domnului a Libanului,
pentru ca să încurajeze cetăţenii acelei dragi naţiuni, şi în special politicienii,
ca să lucreze cu tenacitate în favoarea reconcilierii, a unui dialog cu adevărat sincer,
a convieţuirii paşnice şi a binelui unei patrii, simţită în mod profund ca fiind comună”.
Au
urmat saluturi particulare în diferite limbi cu referiri la textele Liturghiei duminicale
- chemarea lui Abram, schimbarea la faţă a lui Isus pe muntele Tabor, contemplarea
feţei lui Isus transfigurat -, dar şi la trăirea Postului Mare în spirit de pocăinţă,
prin abţinerea de la imagini şi zgomote, prin gesturi de generozitate faţă de cei
nevoiaşi, de apostolat misionar prin pomana recomandată atât de insistent în mesajul
de Postul Mare 2008.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la
întâlnirea duminicală pentru recitarea rugăciunii „Angelus” împreună cu credincioşii
reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la
toţi ascultătorii noştri. • Binecuvântarea apostolică. Aici
serviciul audio: