(RV - 16 februarie 2008) În prezenţa unor curente culturale care încearcă să
confunde diferenţe sexuale înscrise în natura umană, Papa a atras
atenţia în aceste zile asupra planului lui Dumnezeu privind bărbatul şi
femeia. Îndemnul lui Benedict al XVI-lea a fosta adresat sâmbăta trecută primind
în audienţă participanţii la Reuniunea de studiu pentru a 20-a aniversare a Scrisorii
Apostolice a lui Ioan Paul al II-lea despre demnitatea femeii Mulieris dignitatem.
În această privinţă să ascultăm editorialul directorului nostru general părintele
Federico Lombardi. • „Mulţumiri ţie femeie, pentru însuşi faptul că eşti femeie!
Cu percepţia că tocmai cu feminitatea ta tu îmbogăţeşti înţelegerea lumii şi contribui
la adevărul deplin al raporturilor umane”. Cu această pasionantă declaraţie de recunoştinţă
- am putea spune chiar ’de iubire’ faţă de femeie - Ioan Paul al II-lea încheia seria
de mulţumiri în ’Scrisoarea către femei’, contribuţia sa originală în pregătirea Conferinţei
mondiale asupra femeii de la Pekin în 1995. E just să reluăm în mâini aceste pagini
împreună cu Scrisoarea asupra ’demnităţii şi vocaţiei femeii’ din 1988, de la promulgarea
căreia se împlinesc acum 20 de ani, document original şi intens şi el, nu atât un
tratat cât o ’meditaţie’, cum a spus Papa însuşi, ’o relectură la feminin a Bibliei’,
cum a definit-o în mod acut un comentator. Benedict al XVI-lea, vorbind pentru
recenta Reuniune de studiu despre ’Bărbat şi femeie, umanul în întregimea sa’, a relevat
evidenta actualitate a temei, deoarece ’raportul bărbat-femeie în respectiva specificitate,
reciprocitate şi complementaritate constituie fără îndoială un punct central al ’chestiunii
antropologice’, atât de decisivă în cultura contemporană şi în cele din urmă în orice
cultură’. Papa observă că atunci când femeia sau bărbatul pretind să fie autonomi
şi total auto-suficienţi riscă să se închidă într-o auto-realizare care de fapt ’îi
reduce la o solitudine oprimantă’, de aceea este important ’progresele ştiinţei şi
datul sensibilităţilor culturale de azi’ să continue să se integreze în perspectiva
’planului lui Dumnezeu, care a creat fiinţa umană bărbat şi femeie’. Împotriva mentalităţii
masculiste, creştinii trebuie să promoveze o cultură care să recunoască femeii, în
drept şi în realitatea faptelor, demnitatea ce i se cuvine, care să-o permită să colaboreze
la construirea societăţii valorizând ceea ce lui Ioan Paul al II-lea îi plăcea să
definească ’geniul său timp feminin’. Această îndatorire este încă şi mereu înaintea
noastră, în Biserică şi în lume”.