Celebrări solemne la Lourdes şi la Roma pentru Ziua Mondială a Bolnavului în a 150-a aniversare a apariţiilor mariane Sfintei Bernadeta.

(RV - 11 februarie 2008) O largă îmbrăţişare spirituală între Lourdes şi Roma, între pelerinii prezenţi la sanctuarul marian francez şi pelerinii din bazilica Sfântul Petru atraşi de relicvele Sfintei Bernadeta, copila de acum 150 de ani căreia în ziua de 11 februarie 1858 i-a apărut pentru prima dată Fecioara Maria în grota de la Massabielle în Pirineii francezi. În timp ce zeci de mii de persoane au luat parte , în cursul dimineţii la Lourdes, la Liturghia pentru cea de-a 150-a aniversare a primei apariţii a doamnei în alb încinsă cu o eşarfă albastră, având în mâini rozariul pe care-l trecea printre degete în semn de rugăciune, şi care apoi avea să-şi spună numele în dialectul local „Eu sunt Neprihănita Zămislire”, la Roma, numeroşi credincioşi răspundeau printr-o adevărată procesiune. Spre ora 11, o lungă coloană de pelerini, aparţinând UNITALSI, Uniunea italiană pentru transportul bolnavilor la Lourdes şi la sanctuare internaţionale, a parcurs în rugăciune cunoscuta stradă, Via della Conciliazione, pentru a participa în bazilica Sfântul Petru la rugăciunea „Îngerul Domnului” condusă de cardinalul Angelo Comastri, vicarul Papei pentru Cetatea Vaticanului. Seara, în schimb, la ora 16, cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii, a prezidat Liturghia euharistica, tot în bazilica Sfântul Petru, pentru cea de-a 16-a Zi Mondială a Bolnavului având ca temă Euharistia, Lourdes şi îngrijirea pastorală a bolnavilor.

• Secvenţe muzicale din cântarea "Ave Maria" de la Lourdes.
Aceleaşi note, aceeaşi inimă, aceeaşi credinţă. Speranţa a străbătut axa Roma-Lourdes, împreună cu gratitudinea: în 50 de mii s-au aşezat în genunchi, alţii şi-au împreunat mâinile aşezaţi pe cărucioarele lor pentru a aduce mulţumire tinerei care cu exact 150 de ani în urmă a avut, în absoluta ei sărăcie umană, a avut ochii deschişi asupra evenimentului extraordinar care i-a răscolit viaţa şi care a deschis pentru milioane de bolnavi - de ieri şi de azi - posibilitatea de a spera într-o stare reconfortantă mai intensă decât un diagnostic medical. Lourdes-ul loc de vindecări ale trupului şi ale spiritului s-a strâns în jurul episcopului Perrier, pentru a retrăi clipele apariţiei „Doamnei în alb” Bernadetei Soubirous, în deschizătura de stâncă de la Massabielle. Şi acelaşi lucru au făcut la distanţă, în prezenţa relicvelor vizionarei franceze, participanţii la procesiunea care de pe Via della Conciliazione s-a îndreptat - excortată de un pluton de Carabinieri pe cai - până la spre intrarea în bazilica vaticană, unde aştepta cardinalul Angelo Comastri. Recitând antifonul „Angelus” cu pelerinii şi bolnavii procesiunii, cardinalul a amintit condiţiile de sărăcie extremă ale familiei Soubirous, constrânsă să trăiască într-o fostă celulă de închisoare şi gândindu-se la acea zi de joi 11 februarie 1858 a observat:
• „Ei bine, Fecioara Maria în acea zi, privind Pământul, nu a găsit o persoană mai vrednică decât Bernadetta Soubirous, deoarece avea o inimă curată, avea un suflet umil. Prin urmare, era capabilă şi gata să primească mesajul lui Dumnezeu, mesajul cerului. În timp ce Bernadeta înainta aici în piaţa bazilicii, înlăuntrul meu mi-am spus: ‚Ce lecţie ai dat, o Doamne, orgoliului nostru! Ce lecţie au dat mândriei noastre!’ Această copilă, gândiţi-vă, la vârsta de 14 ani, nu fusese încă admisă la prima Împărtăşanie, fusese respinsă. După apariţii a fost admisă la prima Împărtăşanie. Cu toate acestea cerul a privit cu simpatie la Bernadeta Soubirous”.

„Lourdes-ul este o prezenţă ce dăruieşte pace, dă încredere”, a spus episcopul orăşelului francez în timpul Sfintei Liturghii, luni dimineaţă, la sanctuar. Au concelebrat cu el, circa 30 de episcopi şi în jurul a 800 de preoţi, într-o împletire de limbi care de un secol şi jumătate povesteşte despre minuni, despre lacrimi de bucurie, de durere încredinţată zâmbetului Maicii Domnului.

Cuvinte ca acestea: experienţa unei tinere voluntare, prezentă luni dimineaţă în bazilica Sfântul Petru:
• „Contrar celor ce se pot imagina, că ar fi doar suferinţă, la Lourdes deja la gară se află pace, bucurie, spirit de dăruire. Suntem toţi egali, suntem toţi la mama. Eu merg acasă, când merg la Lourdes. Pelerinajul meu îl fac la întoarcerea de la Lourdes, punând în practică şcoala de la Lourdes”.

Cel puţin şase milioane de pelerini vizitează anual Lourdes-ul şi deja se apreciază că vor fi poate opt milioane cei care o vor face în aceste luni ale jubileului apariţiilor.
Iată şi mărturia unui mare expert în acest gen de călătorii ale spiritului, administratorul delegat al Operei romane pelerinaje, părintele Cesare Atuire:
• „Eu văd Lourdes-ul ca sanctuarul Mamei, unde orice persoană este primită. Cred că ceeea ce toţi găsesc atunci când sosesc la Lourdes este tocmai acest mesaj puternic. Nu este vorba de o primire - am putea spune - indiferentă, dar este vorba de o primire care ne invită, într-un oarecare mod, la convertire, care în fond apoi nu este altul decât acela de scoate din noi ceea ce avem mai bun, din punct de vedere al credinţei”.

Viaţa Sfintei Bernadeta a inspirat o cantitate enormă de lucrări literare şi cinematografice. Una dintre cărţile cele mai recente se intitulează „Lourdes, cercetare asupra misterului a 150 de ani de la apariţii”. Autor este vaticanistul italian de la cotidianul Il Giornale, Andrea Tornielli.
• „Consistă înainte de toate în sărăcia sa şi în acceptarea conştientă a suferinţelor vieţii. Bernadata avusese în primii 10 ani de viaţă, o existenţă frumoasă şi în definitiv fericită; familia sa era o familie unită, chiar dacă apoi a căzut în dizgraţie şi sărăcie. Vine apoi o perioadă de suferinţă, care se va încheia cu moartea ei, deoarece Bernadeta Soubirous va îndura foarte multe boli şi suferinţe. Primul lucru este, deci, acceptarea acestor suferinţe pentru voinţa lui Dumnezeu şi oferirea acestor suferinţe. În acelaşi timp este însă realismul ei: în ea, de fapt, nu se vede nimic din cele ale vizionarului; este o tânără realistă, foarte concretă, cu picioarele pe pământ, care povesteşte doar ceea ce a văzut. Pe mine m-a impresionat mult statura ei deşi era vorba de o persoană care nu a avut o instruire, o pregătire deosebită. În ea se vede - după părerea mea - adevărul acelei fraze din imnul Magnificat, care spune că „I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi”, şi că Bernadeta continuă să apere - chiar atunci când încearcă să o pună în dificultate, mai întâi poliţia şi comisarul, apoi judecătorii şi la sfârşit comisia instituită de episcop - tot ceea ce ea a văzut şi va reuşi să iasă teafără din aceste confruntări prin care se încerca uneori de a o pune în dificultate, reuşind să arate că într-adevăr în creştinism asistăm la o răsturnare a valorilor lumeşti şi cum cei mici şunt înălţaţi”.

Cum s-a spus, la început, această importantă zi de celebrări a avut momentul culminant, la Roma, la Liturghia prezidată în bazilica Sfântul Petru de cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii. Dar despre această celebrare, pe larg în emisiunea viitoare.
• Secvenţe muzicale "Ave Maria", melodia de la Lourdes.

Aici serviciul audio: