Viaţa consacrată, respectarea darului vieţii, începutul Postului Mare, 150 de ani de la apariţiile Sfintei Fecioare la Lourdes; apeluri pentru Kenya, Irak şi Columbia; urări pentru Anul Nou lunar, Săptămâna vieţii şi a familiei: în alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 3 februarie 2008) Roma. Cer închis deasupra Cetăţii Eterne în prima duminică din februarie. Totuşi, mii de credincioşi, romani şi pelerini s-au reunit la amiază în Piaţa Sfântul Petru, dornici să asculte alocuţiunea papei Benedict şi să recite împreună antifonul „Angelus - Îngerul Domnului”.

 
De această dată, o alocuţiune cu variate teme urmată, după recitarea rugăciunii mariane, de o serie de apeluri privind actualitatea internaţională, socială şi bisericească.

Iată alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru,

„Dragi fraţi şi surori.
Astăzi, aş vrea să încredinţez rugăciunii voastre diferite intenţii. În primul rând, amintind că ieri, în sărbătoarea liturgică a Prezentării (Întâmpinării) Domnului, am celebrat Ziua Vieţii Consacrate, vă invit să vă rugaţi pentru aceia pe care Cristos îi cheamă să-l urmeze mai îndeaproape printr-o specială consacrare. Spre aceşti fraţi şi surori, care se dedică slujirii totale a lui Dumnezeu şi a Bisericii prin voturile de sărăcie, castitate şi ascultare, se îndreaptă gratitudinea noastră. Fecioara Sfântă să mijlocească multe şi sfinte vocaţii la viaţa consacrată, care constituie o bogăţie inestimabilă pentru Biserică şi pentru lume.

O altă intenţie de rugăciune ne-o oferă Ziua pentru viaţă, care se celebrează astăzi în Italia şi care are ca temă ’A sluji viaţa’. Salut şi mulţumesc tuturor acelora care au venit împreună aici în Piaţa San Pietro pentru a mărturisi angajarea lor în apărarea şi promovarea vieţii şi pentru a reaminti că ’civilizaţia unui popor se măsoară după capacitatea de a sluji viaţa’ (Mesajul Conferinţei episcopale italiene cea de-a XXX- a Zi naţională pentru viaţă). Fiecare, după posibilităţile, profesionalitatea şi competenţele proprii, să se simtă din ce în ce mai stimulat să iubească şi să slujească viaţa, de la începutul până la sfârşitul ei natural. De fapt, revine tuturor îndatorirea de a primi viaţa umană ca dar ce trebuie respectat, tutelat şi promovat, şi mai mult încă atunci când ea este firavă şi are nevoie de atenţii şi îngrijiri, atât înainte de naştere cât şi în faza ei terminală. Mă alătur episcopilor italieni în a-i încuraja pe toţi aceia care, din greu dar cu bucurie, fără zgomot şi cu mare devotament, asistă vârstnici din familie sau infirmi, precum şi pe cei care consacră regulat o parte din timpul lor pentru a ajuta acele persoane de orice vârstă a căror viaţă este încercată de atâtea şi diferite forme de sărăcie.

Ne rugăm şi pentru ca Postul Mare, care va începe miercurea viitoare cu ritul Cenuşii - pe care îl voi celebra ca în fiecare an în bazilica Sfânta Sabina de pe Aventin - să fie un timp de adevărată convertire pentru toţi creştinii, chemaţi la o mărturisire tot mai autentică şi curajoasă a propriei credinţe. Încredinţăm aceste intenţii de rugăciune Sfintei Fecioare.

De ieri şi până în toată ziua de 11 februarie, comemorarea Fericitei Fecioare de Lourdes şi a 150-a aniversare a apariţiilor, e posibil a primi indulgenţa plenară, aplicabilă şi celor răposaţi, în condiţii obişnuite - Mărturisire sacramentală, Împărtăşanie şi rugăciune după intenţiile Papei - şi poposind în rugăciune, în faţa unei imagini binecuvântate a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, expusă cinstirii publice. Pentru cei vârstnici şi pentru bolnavi aceasta este posibil prin dorinţa inimii. Maria, Mama şi Steaua Speranţei, să lumineze paşii noştri şi să ne facă discipoli din ce în ce mai fideli lui Isus Cristos”.

După rugăciunea Angelus, apeluri ale Papei pentru situaţiile critice din Kenya, Irak şi Columbia, dar şi cu ocazia sărbătorii Anului Nou lunar în diferite ţări ale Asiei şi Săptămâna vieţii şi a familiei în dieceza Romei.

Dragi prieteni,

„Vă invit să vă uniţi cu fraţii şi surorile din Kenya - dintre care unii sunt prezenţi aici în Piaţa Sfântul Petru - în rugăciunea pentru reconciliere, dreptate şi pace în ţara lor. Asigurând tuturor apropierea mea, formulez auspicii ca eforturile de mediere actualmente în curs să poată avea succes şi conduce, graţie bunăvoinţei şi colaborării tuturor, la o rezolvare rapidă a conflictului care a provocat deja prea multe victime”.

„Răutatea, cu încărcătura sa de durere, pare să nu cunoască limite în Irak, cum ne spun ştirile foarte triste ale acestor zile. Înalţ din nou glasul meu în favoarea acelei populaţii greu încercate şi invoc pentru ea pacea lui Dumnezeu”.

„Nu încetez să înalţ rugi fierbinţi la Dumnezeu pentru Columbia, unde, de multă vreme mulţi fii şi fiice ai acestei iubite ţări îndură extorsiunea, sechestrul şi pierderea violentă a celor dragi ei lor. Cer Domnului să se termine definitiv această suferinţă inumană şi să se găsească căi de reconciliere, respect reciproc şi concordie sinceră, restaura astfel fraternitatea şi solidaritatea, care sunt bazele solide pentru a obţine progresul cuvenit şi construi o pace stabilă”

„În Mesajul meu pentru Recenta Zi Mondială a Păcii am subliniat faptul că în familia umană se deprinde lexicul convieţuirii civice şi se descoperă valorile umane. Festivităţile începutului de an lunar vor vedea reunite în bucurie, în următoarele zile, familiile din diferite ţări asiatice. Le urez tuturor tot binele şi prosperitate şi doresc să ştie să păstreze şi să valorizeze aceste frumoase şi rodnice tradiţii de viaţă familială, în beneficiul respectivelor naţiuni şi al acelor ţări în care se află şi trăiesc acum”.

„În dieceza de Roma începe astăzi ‚Săptămâna diecezană a vieţii şi a familiei’, care va culmina duminica viitoare, la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria a Divinei Iubiri, cu celebrarea ’Sărbătorii diecezane a familiei’. Încurajez toţi părinţii să redescopere măreţia şi frumuseţea misiunii educative. Da, a educa este foarte angajant dar şi exaltant! Faceţi ca fii voştri să simtă încă din fragedă vârstă acea apropiere care dovedeşte iubire, dăruiţi-vă pe voi înşivă, pentru ca la rândul lor să se deschidă altora şi lumii cu seninătate şi generozitate. Sufletul educaţiei să fie mereu încrederea în Dumnezeu, care ’dă speranţă viitorului nostru’!”