Începutul misiunii publice a lui Isus în Galileea. Semnificaţia termenului "evanghelie".
Alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)
(RV - 27 ianuarie 2008) Roma. Pe o vreme închisă, înclusiv la
ora prânzului, mii de credincioşi, romani şi pelerini, s-au aflat duminică
în Piaţa San Pietro la tradiţionala întâlnire cu Papa pentru a-i asculta cuvântul
de învăţătură şi a se ruga împreună antifonul
„Angelus - Îngerul Domnului”. Erau prezenţi mii de copii şi adolescenţi aparţinând
Acţiunii Catolice din dieceza de Roma care au organizat un marş pe străzile oraşului
până în Piaţa Sfântul Petru la încheierea „Lunii Păcii”. Doi dintre ei, s-au prezentat
alături de Papa la fereastra biroului său particular de unde au slobozit împreună
doi porumbei albi, simbol al păcii. Apel al Pontifului în cea de-a 55-a Zi mondială
a bolnavilor de lepră celebrată duminică. Benedict al XVI-lea s-a referit de asemenea
la Scrisoarea sa privind problema urgentă a educaţiei anunţând că în data de 23 februarie
va întâlni într-o audienţă specială în Vatican pe toţi aceia care, ca educatori sau
copii, adolescenţi şi tineri în formare, sunt mai direct părtaşi la marea sfidare
educativă, şi le va consemna simbolic Scrisoarea sa. (Programul Român Radio Vatican)
Iată
alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea în traducerea noastră de lucru:
„Dragi
fraţi şi surori! În Liturghia de astăzi evanghelistul Matei, care ne va însoţi
de-a lungul acestui an liturgic, prezintă începutul misiunii publice a lui Cristos.
Ea consistă în mod esenţial în predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi în vindecarea
bolnavilor, dovadă că această Împărăţie s-a apropiat, mai mult, este de acum în mijlocul
nostru. Isus începe să predice în Galileea, regiunea în care a crescut, teritoriu
de ‚periferie’ faţă de centrul naţiunii ebraice, care este Iudeea, şi în ea Ierusalimul.
Dar profetul Isaia prevestise că acel ţinut, repartizat triburilor lui Zabulon şi
lui Neftali, avea să cunoască un viitor de glorie: poporul scufundat în întuneric
avea să vadă o mare lumină (cfr Is 8,23-9,1), lumina lui Cristos şi a Evangheliei
sale (cfr Mt 4,12-16). Termenul , în timpul lui Isus, era folosit
de împăraţii romani pentru proclamaţiile lor. Independent de conţinut, acestea erau
definite , adică anunţuri de salvare, întrucât împăratul era considerat
ca stăpânul lumii şi fiecare edict al său ca prevestitor de bine. Aplicarea acestui
cuvânt la predica lui Isus a avut deci un sens foarte critic, ca şi cum ar spune:
Dumnezeu, nu împăratul, este Stăpânul lumii, iar adevărata Evanghelie este cea a lui
Isus Cristos.
pe care Isus o proclamă se rezumă în aceste
cuvinte: <Împărăţia lui Dumnezeu - sau a cerurilor - este aproape> (Mt 4,17;
Mc 1,15). Ce înseamnă această expresie? Nu indică desigur o împărăţie pământească
delimitată în spaţiu şi în timp, dar anunţă că Dumnezeu stăpâneşte, că Dumnezeu este
Stăpânul şi stăpânirea sa e prezentă, actuală, se realizează. Noutatea mesajului lui
Cristos este deci că Dumnezeu în El a devenit aproape, stăpâneşte de acum în mijlocul
nostru, cum dovedesc minunile şi vindecările pe care le săvârşeşte. Dumnezeu stăpâneşte
în lume prin Fiul său făcut om şi cu puterea Duhului Sfânt, care este numit (cfr Lc 11,20). Unde ajunge Isus, Spiritul creator aduce viaţă
şi oamenii sunt însănătoşiţi de bolile trupului şi ale spiritului. Stăpânirea lui
Dumnezeu se manifestă astfel în vindecarea integrală a omului. Prin aceasta Isus vrea
să dezvăluie chipul adevăratului Dumnezeu, Dumnezeul apropiat, plin de milostivire
pentru fiecare fiinţă umană; Dumnezeu care ne oferă darul vieţii din belşug, al vieţii
sale înseşi. Împărăţia lui Dumnezeu este de aceea viaţa care se afirmă asupra morţii,
lumina adevărului care împrăştie întunericul ignoranţei şi minciunii.
Să o
rugăm pe Maria Preasfântă, pentru ca să dobândească mereu Bisericii aceeaşi pasiune
pentru Împărăţia lui Dumnezeu care a însufleţit misiunea lui Isus Cristos: pasiune
pentru Dumnezeu, pentru împărăţia sa de iubire şi de viaţă; pasiune pentru omul întâlnit
în adevăr cu dorinţa de a-i dărui comoara cea mai de preţ: iubirea lui Dumnezeu, Creator
şi Tată al său.”
Imediat după recitarea rugăciunii „Angelus”
şi înainte de saluturile în diferite limbi, Benedict al XVI-lea s-a referit la trei
momente din viaţa diecezei de Roma şi a societăţii internaţionale.
1.
„Salut cu mare afecţiune copiii şi adolescenţii Acţiunii Catolice din Roma, care au
venit ca în fiecare an la încheierea , însoţiţi de cardinalul vicar,
de părinţi şi educatori. Doi dintre ei sunt aici aproape de mine, mi-au prezentat
un mesaj şi peste puţin timp mă vor ajuta să lansez în zbor doi porumbei, simbol al
păcii. Dragi mici prieteni, ştiu că vă străduiţi în favoarea celor de vârsta voastră
care suferă din cauza războiului şi a sărăciei. Continuaţi să păşiţi pe strada pe
care Isus ne-a arătat-o pentru a construi adevărata pace!”
2. „Astăzi se celebrează
Ziua mondială a bolnavilor de lepră, începută în urmă cu 55 de ani de Raoul Follereau.
Tuturor persoanelor care suferă de această maladie le adresez salutul meu plin de
afecţiune asigurând o rugăciune specială pe care o extind la toţi aceia care, în diferite
moduri, se angajează alături de ei, în special voluntarilor Asociaţiei Prieteni ai
lui Raoul Follereau.”
3. „Lunea trecută, 21 ianuarie, am adresat diecezei şi
oraşului Roma o Scrisoare privind sarcina urgentă a educaţiei. Am voit astfel să ofer
o contribuţie a mea specială la formarea noilor generaţii, sarcină dificilă şi crucială
pentru viitorul oraşului nostru. Sâmbătă 23 februarie voi întâlni într-o audienţă
specială în Vatican pe toţi aceia care, ca educatori sau copii, adolescenţi şi tineri
în formare, sunt mai direct părtaşi la marea sfidare educativă, şi le voi consemna
simbolic Scrisoarea mea”.
În saluturile particulare în limbile
franceză, engleză, germană, spaniolă, slovenă şi polonă, papa Benedict s-a referit
fie la Evanghelia Liturghiei duminicale, despre care a vorbit în alocuţiunea sa, fie
la Ziua mondială a bolnavilor de lepră. Salutul către pelerinii sloveni viza prezenţa
lor la Roma cu ocazia vizitei episcopilor catolici din Slovenia ad Limina Apostolorum.
Salutând pelerinii polonezi Papa a spus că se alătură celor care plâng moartea aviatorilor
decedaţi în accidentul aviatic şi a invocat ca „Domnul să-i primească în slava sa”.