Rugăciunea în comun, forţa şi lumina ecumenismului: Benedict al XVI-lea, la cateheza
audienţei generale de miercuri dedicată centenarului Săptămânii de rugăciune pentru
unitatea creştinilor
RV 23 ian 2008. O corală implorare, înălţată cu o singură inimă şi un
singur suflet: este sensul spiritual al Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor,
care se va încheia pe 25 ianuarie şi căreia papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat miercuri
cateheza audienţei generale, desfăşurată în aula Paul al VI-lea. Papa a reparcurs
succint etapele acestui eveniment, care în 2008 a împlinit o sută de ani de viaţă,
şi a formulat auspicii pentru ca creştinii să dea mărturie în favoarea unităţii, pentru
a face accesibil chipul lui Dumnezeu într-o lume care suferă pentru absenţa lui. •
"Cerând harul unităţii, creştinii se unesc la însăşi rugăciunea lui Cristos şi se
angajează să opereze activ pentru ca întreaga umanitate să-l primească şi să-l recunoască
drept singurul Păstor şi unicul Domn, şi să poată simţi astfel bucuria iubirii sale".
Benedict al XVI-lea a explicat astfel, la începutul amplei sale cateheze,
valoarea a ceea ce a numit "implorare concordă, făcută cu o singură inimă şi un singur
suflet", reflex al invocaţiei înălţată acum două mii de ani de Isus prin acel "ut
unim sint", "ca toţi să fie una" (cf In 17,21). Importanţa amintită, a evidenţiat
Pontiful, dobândeşte în 2008 un spectru de semnificaţii şi mai amplu, pentru că acum
o sută de ani, după secole de ostilitate, creştini de diverse confesiuni au redescoperit
forţa unificatoare a rugăciunii în comun. Pornind de la acea intuiţie 'cu adevărat
rodnică' a pastorului anglican Paul Wattson, care ulterior a trecut la Biserica catolică,
Benedict al XVI-lea a reparcurs istoria Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor:
din 1908, când a fost lansată iniţiativa primului Octavar de rugăciune, la contribuţia
decisivă a abatelui Couturier din Lyon, pînă la urgenţa unităţii creştinilor, evidenţiată
acum 40 de ani de Părinţii Conciliului Vatican al II-lea. Această Săptămână de rugăciune
a devenit astfel unul din cele mai calificante şi folositoare momente pe drumul ecumenic.
Nucleul spiritual al ecumenismului este rugăciunea, a afirmat apoi Papa la audienţa
generală, rugăciunea care converteşte inima şi duce la sfinţenia vieţii: •
"Rugaţi-vă fără încetare!". Cuvintele Sfântului Paul constituie
tema Săptămânii din acest an; este, în acelaşi timp, invitaţia care nu încetează să
răsune în comunităţile noastre, pentru ca rugăciunea să fie lumina, forţa, orientarea
paşilor noştri, cu atitudinea de ascultare umilă şi docilă aDomnului
nostru comun".
Un pas ulterior al rugăciunii în sine este, întocmai,
rugăciunea în comun, a cărei importanţă este apreciată de decretul conciliar "Unitatis
redintegratio". În această formă a rugăciunii, afirmă Benedict al XVI-lea, credinţa
nedespărţită în Cristos străluceşte mai mult decât dezbinările confesionale: •
"În rugăciunea comună, comunităţile creştine se plasează împreună înaintea Domnului
şi conştientizând contradicţiile generate de dezbinare, îşi exprimă voinţa de a asculta
voinţa lui, făcând apel cu încredere la ajutorul său atotputernic (...). Rugăciunea
comună nu este aşadar un act voluntaristic sau pur sociologic, ci expresie a credinţei
care-i uneşte pe toţi discipolii lui Cristos".
Rugăciunea comună,
a recunoscut Sf. Părinte, a făcut să crească dialogul ecumenic şi relaţii amicale
care au dus la o mai bună cunoaştere reciprocă, intensificând comuniunea şi în acelaşi
timp, făcând mai clară percepţia problemelor care rămân deschise şi alimentează dezbinările.
Umanitatea de astăzi, prea deseori indiferentă la supranatural, ar putea beneficia
foarte mult de pe urma ajungerii la deplina comuniune între creştini: • "Omenirea
suferă pentru absenţa lui Dumnezeu, pentru faptul că Dumnezeu este inaccesibil, nutreşte
dorinţa de a cunoaşte chipul lui Dumnezeu. Dar cum ar putea cunoaşte acest chip al
lui Dumnezeu pe chipul lui Cristos dacă noi creştinii suntem despărţiţi, dacă unul
învaţă împotriva altuia, dacă unul stă împotriva altuia? Numai în unitate putem arăta
cu adevărat acestei lumi, care are nevoie de chipul lui
Dumnezeu, de chipul lui Cristos care este chipul lui Dumnezeu, putem arăta acest chip
lumii de astăzi".
La încheierea catehezei, Papa a salutat în diferite
limbi pelerinii prezenţi la audienţă, printre care preoţii şi seminariştii Ordinului
maronit mariamit. Apoi, a încheiat amintind figura Sf. Francisc de Sales, patronul
presei catolice, a cărei comemorare liturgică se celebrează joi, 24 ianuarie: "Sfântul
episcop de Geneva, a afirmat Papa, într-o perioadă de grave conflicte el a fost un
om al păcii şi al comuniunii. Maestru de viaţă spirituală, a învăţat că perfecţiunea
creştină este accesibilă oricărei persoane". După cântarea rugăciunii 'Tatăl
Nostru' în limba latină, Papa a invocat binecuvântarea apostolică, binecuvântare ce
ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă.
Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea
Apostolică: