Atenţia pastorală faţă de cei divorţaţi, în adevăr şi milostivire: recenta Scrisoare
pastorală a card. Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano
RV 22 ian 2008. "Domnul este aproape de cel cu inima rănită": cunoscutul
vers din psalmul 34, stă la baza scrisorii arhiepiscopului de Milano (Italia), card.
Dionigi Tettamanzi, trimisă soţilor separaţi, divorţaţi sau celor care au început
o nouă uniune. Păstorul metropolei italiene îmbrăţişează ideal pe toţi cei care trăiesc
în aceste condiţii: "Dacă aţi întâlnit bărbaţi sau femei din comunitatea creştină
care v-au rănit în vreun fel, dacă din partea lor aţi fost judecaţi fără milostivire
– scrie card. Tettamanzi – ţin să vă transmit regretul meu şi să vă încredinţez pe
fiecare judecăţii şi milostivirii Domnului".
Despre conţinutul scrisorii
arhiepiscopului de Milano, redacţia centrală l-a contactat pe pr. Silvano Caccia,
responsabil cu Serviciul pentru familie în cadrul diecezei milaneze: • "Cardinalul
Tettamanzi a ascultat în interiorul comunităţilor bisericeşti situaţia acestor persoane
şi le arată atenţia sa de păstor, la fel după cum cere comunităţilor bisericeşti să
aibă o atitudine pastorală corespunzătoare faţă de persoanele care trec prin astfel
de dificultăţi".
Manifestându-şi apropierea faţă de cuplurile divorţate
sau separate, subliniată în repetate rânduri de Benedict al XVI-lea, arhiepiscopul
de Milano le invită la responsabilitate, la căutarea unui ajutor competent, cu gândul
şi la binele copiilor... • "Într-adevăr, aceasta este atitudinea pastorală a
întregii Biserici, aşadar nu numai a card. Tettamanzi, şi anume dorinţa de a armoniza
întotdeauna în relaţia pastorală adevărul şi milostivirea. Cuvintele cardinalului
vor să dea semnificaţie şi unei dimensiuni a iubirii care devine cruce. La aceste
responsabilităţi sunt chemate atât persoanele care le experimentează, cât şi comunităţile
bisericeşti în cadrul cărora se află aceste persoane, pentru că sacramentul Botezului
le face să aparţină comunităţii creştine pentru totdeauna".
Arhiepiscopul
de Milano explică apoi că imposibilitatea de a primi Sf. Împărtăşanie nu înseamnă
excluderea de la o viaţă de credinţă în cadrul comunităţii... • "Imposibilitatea
de a participa deplin la Euharistie este întotdeauna o mărturie de mare valoare pe
care comunitatea creştină vrea să o acorde iubirii de nedespărţit a căsătoriei ca
sacrament. Este aşadar acea mărturie pe care soţii sunt chemaţi să o dea în legătură
cu uniunea lor, care devine sacrament – semn vizibil - al unirii dintre
Cristos şi Biserică. Desigur, participarea la viaţa comunităţii bisericeşti
culminează în participarea la Sf. Împărtăşanie, dar este posibilă şi în interiorul
unei experienţe de credinţă ce se poate realiza prin alte mijloace. O modalitate de
prezenţă eclezială este întotdeauna factibilă".
Ati avut deja reactii
din partea persoanelor carora le este adresata scrisoarea? • "Da, am avut o
întâlnire cu persoane care trec prin aceste situatii si spuneau ca se vede tonul pastoral
al cardinalului Tettamanzi, si, totodata, regaseau aceeasi consonanta cu magisteriul
Bisericii, al Papei, al episcopilor italieni, având în plus un stimulent pastoral
de deschidere. Asadar, s-a deschis un dialog prin aceasta scrisoare, cu dorinta de
a vedea pasii succesivi, în cadrul unei responsabilitati atât a persoanelor direct
implicate, cât si a unei pastorale familiale".