"Rugaţi-vă fără încetare!": pe această temă, începe vineri Săptămâna de rugăciune
pentru unitatea creştinilor. Benedict al XVI-lea: forţa inepuizabilă a Duhului Sfânt
să ne stimuleze la o angajare sinceră de căutare a unităţii; reflecţia mons. Eleuterio
Fortino
RV 17 ian 2008. Vineri, 18 ianuarie, începe obişnuita Săptămână de rugăciune
pentru unitatea creştinilor, care anul acesta capătă o valoare deosebită deoarece
s-au scurs o sută de ani de la începuturile ei, după cum amintea Benedict al XVI-lea
la recenta audienţă generală. Tema din acest an este invitaţia Sfântului Paul către
Tesaloniceni: „Rugaţi-vă fără încetare” (1Tes 5,17). Sfântul Părinte afirmă că îşi
însuşeşte bucuros invitaţia Sf. Paul şi o adresează întregii Biserici. "Da – a încheiat
Papa – este necesar a se ruga fără oprire cerând cu insistenţă lui Dumnezeu marele
dar al unităţii între toţi discipolii Domnului. Forţa inepuizabilă a Duhului Sfânt
să ne stimuleze la o angajare sinceră de căutare a unităţii, pentru ca să putem mărturisi
toţi împreună că Isus este unicul Mântuitor al lumii”.
Redacţia centrală l-a
contact, în acest sens, pe mons. Eleuterio Fortino, subsecretar al Consiliului pontifical
pentru promovarea unităţii creştinilor: • "Originea rugăciunii pentru unitatea
creştinilor, organizată într-un cadrul precis, de la 18-25 ianuarie, provine de la
un creştin anglican din Statele Unite, care ulterior a îmbrăţişat credinţa catolică,
pr. Paul Wattson. El a propus această iniţiativă, un "octavar de rugăciune", cum îl
numea el, pentru unitatea Bisericii, cu intenţia de a cere de la Domnul în fiecare
an unitatea tuturor creştinilor. Alegerea acestor date îi aparţine părintelui Wattson,
şi rămân aceleaşi, de la 18 la 25 ianuarie. De ce aceste zile? Pentru că indicau două
elemente importante: la vremea respectivă, pe 18 ianuarie se sărbătorea Catedra Sfântului
Petru, pentru a se încheia la 25 ianuarie, sărbătoarea convertirii Sfântului Paul.
Această practică a fost aprobată apoi de autoritatea Bisericii şi a cunoscut o largă
răspândire. În 1936, abatele Paul Couturier din Lille a propus o bază de rugăciune
mai largă, care a dat posibilitatea altor creştini de a se asocia mai uşor".
Apoi,
a venit o mare întorsătură prin conciliul ecumenic Vatican al II-lea. • "Cu siguranţă,
Conciliul Vatican II-lea vorbeşte de trei ori despre rugăciunea pentru unitate. Se
spune mai întâi că rugăciunea este parte din nucleul central care este sufletul întregii
mişcări ecumenice. Apoi, se afirmă că rugăciunile comune sunt un mijloc folositor
de a implora harul unităţii. În fine, a treia menţiune se face în decretul despre
ecumenism, unde se afirmă că noi catolicii, suntem convinşi că sfânta cauză de restabilire
a unităţii depline între creştini depăşeşte puterile umane, drept care trebuie să
facem apel la rugăciune. De la conciliu vatican al II-lea, rugăciunea pentru unitate
a avut o răspândire foarte mare, în Biserica catolică şi în lumea creştină, în general".
Iar în acest an, apoi, tema este întocmai, rugăciunea continuă... • "E
semnificativ faptul că s-a luat un text din Scrisoarea Sf. Paul către Tesaloniceni.
Apostolul a dat viaţă primei comunităţi din Tesalonic, apoi, după un anumit timp,
a auzit că s-au născut primele dezbinări. În prima sa scrisoare, Sf. Paul le spune:
'rugaţi-vă fără încetare'".
În cadrul dialogului ecumenic, un loc special
îl ocupă relaţiile dintre catolici şi ortodocşi, în care aveţi o contribuţie importantă.
În ce stadiu se află dialogul dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă? •
În acest an, dialogul teologic catolico-ortodox a făcut un pas decisiv: s-a deschis
spre viitor. În luna octombrie (2007 – n.r.), s-a ţinut la Ravena a zecea sesiune
a Comisiei mixte internaţionale între Biserica Catolică şi Biserica ortodoxă în ansamblul
ei, cu participarea tuturor Bisericilor autocefale. Tema era foarte amplă, o temă
grea care nu se rezolvă într-o singură reuniune, chiar dacă această sesiune a avut
o importanţă deosebită şi s-a bucurat de convergenţe semnificative. S-a abordat în
particular tema privind autoritatea în Biserică la nivel universal, care este rolul
episcopului Romei în comuniunea Bisericilor. Progresul realizat constă în faptul că,
în lumina istoriei din primul mileniu, s-a concordat – catolici şi ortodocşi – că
în Biserică la nivel universal este un "protos", un "primul", adică episcopul Romei,
care are un rol particular în Biserica lui Cristos. Comisia a subliniat drept problematic
şi obiect de ulterioare dezbateri, faptul că nu suntem de acord, catolici şi ortodocşi,
în privinţa prerogativelor acestui primat. Şi următoarea întâlnire a Comisiei va avea
ca temă "Rolul episcopului Romei în comuniunea eclezială, în primul mileniu". Se va
studia, astfel, la nivel practic, în ce fel comuniunea Bisericilor şi rolul episcopului
Romei au fost trăite şi s-au concretizat în istorie, analizând schimbările care s-au
făcut, procesul de maturizare în rândul conştiinţei creştine şi problemele care decurg
şi care merită o rezolvare".
Când şi unde va avea loc această întâlnire? •
"În 2008 se vor întâlni două sub-comisii de studiu pe aceeaşi temă, în paralel. Apoi,
între 27 septembrie – 4 octombrie, se va reuni Comitetul mixt de coordonare, care
pe baza studiilor celor două subcomisii, va pregăti o sinteză organică, pentru un
proiect ce va fi supus sesiunii plenare, care va avea loc în 2009. Data şi locul,
sunt încă pe cale de a se stabili. Sesiunea va fi găzduită de Biserica ortodoxă".
Aveţi o urare pentru viitor? • "Urările mele provin din tema rugăciunii
pentru unitate din acest an. Rugăciunea continuă şi urarea finală este ca toţi creştinii
să poată celebra împreună unica jertfă a lui Isus Cristos, Euharistia". Aici,
serviciul audio: