În sărbătoarea Botezului Domnului, Benedict al XVI-lea a conferit primul sacrament al iniţierii creştine unui număr de 13 nou-născuţi. La întâlnirea pentru rugăciunea "Angelus", Sfântul Părinte a lansat un apel tinerilor migranţi pentru a construi o societate mai justă şi fraternă

(RV - 13 ianuarie 2008) „Să fiţi cei dintâi martori ai unei credinţe autentice în Dumnezeu”: astfel Benedict al XVI-lea adresându-se părinţilor copiilor în sărbătoarea Botezului Domnului, care încheie timpul liturgic al Crăciunului. În cadrul splendid, unic în artă sacră şi istorie, oferit de Capela Sixtină, Papa a prezidat duminică dimineaţă Sfânta Liturghie în timpul căreia a administrat sacramentul Botezului la 13 nou-născuţi, fii ai unor angajaţi care lucrează în Vatican. Apel al Sfântului Părinte la întâlnirea pentru recitarea antifonului Îngerul Domnului adresat tinerilor migranţi „pentru a construi o societate mai justă şi fraternă”.
Duminică s-a celebrat de fapt cea de 94-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului. În centrul mesajului Papei scris pentru această ocazie se află tinerii migranţi.

• Secvenţe muzicale de la începutul Litugrhiei în Capela Sixtină din Vatican.
O sărbătoare a vieţii şi a familiei, subliniată de frumoasele melodii ale Corului Capelei Sixtine, dar şi de scâncetele şi ici-acolo câte un plânset al nou-născuţilor, opt fetiţie şi cinci băieţi, purtaţi de părinţi, de naşi şi rude pentru a primi primul sacrament al vieţii creştine. „Bucurie specială” a exprimat Papa conferind - pentru al treila an consecutiv - primul şi cel mai trebuincios sacrament, chiar în ziua în care Biserica celebrează Botezul Domnului în râul Iordan de către Ioan Botezătorul. Este „unul dintre momentele cele mai expresive ale credinţe noastre - a subliniat Benedict al XVI-lea în cursul predicii sau omiliei din cadrul Sfintei Liturghii - unde găsim misterul vieţii, al „vieţii umane” aici reprezentată de nou-născuţi şi al „vieţii divine”, pe care Dumnezeu o dăruieşte celor botezaţi.

„Dumnezeu este viaţă” - a amintit Sfântul Părinte, făcând aluzie la însăşi picturile Capelei Sixtine, unde a oficiat ritul sacru la vechiul altar, de sub marea frescă „Judecata universală” realizată de Michelangelo şi nu la un altar mobil ridicat pentru această ocazie ca în anii precedenţi; şi aceasta „pentru a nu altera - explică o notă vaticană - frumuseţea şi armonia acestei bijuterii arhitectonice”, prezervând structura sa celebrativă originară. Acest lucru a comportat faptul că în unele momente Papa s-a aflat „cu spatele spre credincioşii prezenţi dar toţi cu privirea spre Crucea Domnului, orientând astfel atitudinea şi dispoziţia întregii adunări liturgice”, deşi folosind Liturghierul normal.

În această zi - a spus Benedict al XVI-lea - „să nu pară nepotrivit a apropia de experienţa vieţii, cea opusă ei şi anume realitatea morţii”.
• „Tot ceea ce are început pe pământ mai devreme sau mai târziu sfârşeşte precum iarba câmpului, care răsare dimineaţa şi seara se ofileşte”.
Numai prin Botez primim o viaţă nouă care ne face capabili să intrăm „în relaţie personală cu Creatorul”, „pentru toată veşnicia, dar, din nefericire - a observat Papa - omul este capabil prin păcatul său să-i provoace o „a doua moarte”, care nu este doar sfârşitul existenţei pământeşti precum moartea făpturilor care nu sunt chemate la veşnicie.
• „..în noi păcatul creează o prăpastie ce riscă să ne înghită pentru totdeauna, dacă Tatăl care este în ceruri nu ne întinde mâna sa. Iată, dragi fraţi, misterul Botezului: Dumnezeu a voit să ne salveze mergând el însuşi până la capăt în abisul morţii”.

Aceasta „pentru ca, fiecare om, chiar şi cine a căzut atât de jos încât nu mai vede cerul, să poată găsi mâna lui Dumnezeu de care să se prindă şi să se ridice din întuneric şi să vadă din nou lumina pentru care el a fost făcut”.
• „Toţi, simţim, toţi percepem lăuntric faptul că existenţa noastră este o dorinţă de viaţă ce invocă o plinătate, o mântuire. Această plinătate de viaţă ne este dată în Botez”.

Adresându-se apoi părinţilor Benedict al XVI-lea le-a recomandat să se angajeze să dezvolte în fii „credinţa, speranţa şi dragostea, virtuţile teologale care sunt proprii vieţii celei noi”, dăruită în taina Botezului. E nevoie de prezenţă şi de afecţiune dar mai ales de rugăciune, în orice anotimp, în orice fază a vieţii.
• „Desigur, pentru a creşte sănătoşi şi robuşti, aceşti copii vor avea nevoie de îngrijiri materiale şi de atâtea atenţii; însă ceea ce va fi pentru ei mai necesar, mai mult indispensabil este a cunoaşte, a iubi şi sluji cu fidelitate pe Dumnezeu pentru a avea viaţa veşnică. Dragi părinţi, să fiţi pentru ei cei dintâi martori au unei credinţe autentice în Dumnezeu”.

• Secvenţe muzicale din timpul Sfintei Liturghii.
Duminică, cum s-a spus, a fost ultima zi din perioada liturgică a Crăciunului. Vremea ploioasă nu a descurajat însă credincioşii, romani şi pelerini, să participe la tradiţionala întâlnire pentru rugăciunea Îngerul Domnului recitată de episcopul Romeii de la fereastra biroului împreună cu miile de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro. După rugăciunea „Angelus”, fiind Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, dedicată anul aceste tinerilor migranţi, Sfântul Părinte a lansat un apel la primirea lor cerând însă acestora respectarea legilor ţării care i-a primit.

Dar să revenim asupra alocuţiunii:
• „Dragi fraţi şi surori! Cu sărbătoarea de astăzi a Botezului lui Isus se încheie timpul liturgic al Crăciunului. Pruncul de la Betleem căruia magii au venit de la răsărit să i se închine oferindu-i darurile lor simbolice, regăsim acum adult, în momentul în care se lasă botezat în râul Iordan de marele profet Ioan (cfr Mt 3,13). Notează Evanghelia că atunci când Isus, după ce a primit botezul, a ieşit din apă, s-au deschis cerurile şi a coborât deasupra lui Duhul Sfânt ca un porumbel (cfr Mt 3,16). S-a auzit atunci un glas din cer care spunea: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria” (Mt 3,17). A fost aceea prima sa manifestare publică, după aproximativ treizeci de ani de viaţă ascunsă la Nazaret. Martori oculari al singularului eveniment au fost pe lângă Botezătorul, ucenicii săi, dintre care unii au devenit de atunci urmaşi ai lui Cristos (cfr In 1,35-40). A fost vorba în acelaşi timp de o cristofanie şi de o teofanie: înainte de toate Isus s-a manifestat ca Cristos, termen grec pentru a traduce ebraicul Mesia, care înseamnă „uns”: El nu a fost uns cu ulei asemenea regilor şi marilor preoţi ai Israelului, ci cu Duhul Sfânt. În acelaşi timp, împreună cu Fiul lui Dumnezeu au apărut semnele Duhului Sfânt şi ale Tatălui ceresc.

Care este semnificaţia acestui act, pe care Isus a voit să-l împlinească - învingând rezistenţa Botezătorului - pentru a se supune voinţei Tatălui (cfr Mt 3,14-15). Sensul profund va reieşi doar la capătul trăirii pământeşti a lui Cristos, adică în moartea şi învierea sa.
• "Lăsând să fie botezat de Ioan împreună cu păcătoşii, Isus a început să ia asupra sa povara vinei întregii omeniri, ca Miel al lui Dumnezeu care ‚ridică’ păcatul lumii (cfr In 1,29). Lucrare pe care El o poartă la îndeplinire pe cruce, când a primit şi ‚botezul’ său (cfr Lc 12,50). De fapt, murind ‚s-a scufundat’ în iubirea Tatălui şi a revărsat Duhul Sfânt, pentru ca cei care cred în El să poată să se renască din acel izvor nesecat de viaţă nouă şi veşnică.
• „Toată misiunea lui Cristos se rezumă în aceasta: a ne boteza în Duhul Sfânt, pentru a ne elibera de sclavia morţii şi ‚a ne deschide cerul’, adică accesul la viaţa adevărată şi deplină, care va fi ‚o scufundare mereu nouă în vastitatea fiinţei, în timp ce suntem pur şi simplu copleşiţi de bucuria’ (Enciclica Spe salvi, 12).

Este ceea ce s-a petrecut şi pentru cei 13 copii cărora - a continuat Papa - le-am administrat sacramentul Botezului dimineaţa aceasta în Capela Sixtină. Pentru ei şi pentru familialii lor invocăm ocrotirea maternă a Mariei Preasfinte. Şi ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru ca să poată înţelege tot mai mult darul Botezului şi să se angajeze la a-l trăiască în mod coerent, mărturisind iubirea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt”.

După rugăciunea Îngerul Domnului, şi înainte de saluturile particulare în diferite limbi, papa Benedict s-a referit la Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului celebrată în cele mai multe Biserici duminică 13 ianuarie, şi care anul acesta pune în centrul atenţiei tinerii migranţi. Numeroşi sunt, de fapt, tinerii - a spus Papa - pe care diferite motive îi determină să trăiască departe de familiile lor şi de ţările lor. În mod deosebit în situaţie de risc sunt fetele şi minorii. Unii copii şi adolescenţi s-au născut şi au crescut în ‚lagăre de refugiaţi’: şi ei au dreptul la un viitor!
•”Exprim aprecierea mea pentru toţi cei care se angajează în favoarea tinerilor migranţi, a familiilor lor şi pentru integrarea lor în domeniul munci şi în cel şcolar: invit comunităţile bisericeşti să accepte cu simpatie tineri şi foarte tineri împreună cu familiile lor, căutând să le înţeleagă istoriile şi să le favorizeze integrarea”.
Apoi Benedict al XVI-lea s-a adresat direct celor interesaţi: „Dragi tineri migranţi!
• Străduiţi-vă să construiţi împreună cu cei de vârsta voastră o societate mai justă şi mai fraternă, îndeplinindu-vă îndatoririle, respectând legile şi nelăsându-vă niciodată purtaţi de violenţă. Vă încredinţez pe toţi Mariei, Mama întregii umanităţi”.

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi din nou în italiană, referindu-se în toate la sărbătoarea Botezului lui Isus cu care se încheie perioada liturgică a Crăciunului şi invitând la aprofundarea şi trăirea în mod coerent a propriului botez.

Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al întâlnirea duminicală pentru antifonul Îngerul Domnului recitate cu miile de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro.
•Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul audio: