Creştinii să-şi trăiască în mod coerent propriul Botez; tinerii migranţi trebuie primiţi
dar să respecte legile: din alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală
pentru antifonul "Angelus" (text)
(RV - 13 ianuarie 2008) Duminică, ultima zi, din perioada liturgică
a Crăciunului. Vremea ploioasă nu a descurajat credincioşii, romani şi pelerini,
să participe la tradiţionala rugăciune împreună cu episcopul Romei. „Să ne rugăm pentru
toţi creştinii, pentru ca să poată înţelege tot mai mult darul Botezului şi să se
angajeze la a-l trăi în mod coerent, mărturisind iubirea Tatălui şi a Fiului şi a
Duhului Sfânt”. Este invocaţia papei Benedict al XVI-lea la sfârşitul alocuţiunii
duminicale rostită de la fereastra biroului său particular înainte de a recita antifonul
marian Angelusîmpreună cu miile de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa
San Pietro. Mai înainte, în cursul dimineţii, pentru al treilea an consecutiv în timpul
pontificatului, Benedict al XVI-lea celebrase Sfânta Liturghie în Capela Sixtină în
sărbătoarea Botezului Domnului şi administrase sacramentul Botezului unui număr de
13 copii. După rugăciunea Îngerul Domnului, fiind Ziua Mondială a Migrantului
şi Refugiatului, dedicată anul aceste tinerilor migranţi, Sfântul Părinte a lansat
un apel la primirea lor cerând însă acestora respectarea legilor ţării care i-a primit.
Iată
alocuţiunea Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru:
Dragi fraţi
şi surori! Cu sărbătoarea de astăzi a Botezului lui Isus se încheie timpul liturgic
al Crăciunului. Pruncul de la Betleem căruia magii au venit de la răsărit să i se
închine oferindu-i darurile lor simbolice, regăsim acum adult, în momentul în care
se lasă botezat în râul Iordan de marele profet Ioan (cfr Mt 3,13). Notează
Evanghelia că atunci când Isus, după ce a primit botezul, a ieşit din apă, s-au deschis
cerurile şi a coborât deasupra lui Duhul Sfânt ca un porumbel (cfr Mt 3,16).
S-a auzit atunci un glas din cer care spunea: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit,
în care îmi găsesc toată bucuria” (Mt 3,17). A fost aceea prima sa manifestare
publică, după aproximativ treizeci de ani de viaţă ascunsă la Nazaret. Martori oculari
al singularului eveniment au fost pe lângă Botezătorul, ucenicii săi, dintre care
unii au devenit de atunci urmaşi ai lui Cristos (cfr In 1,35-40). A fost vorba
concomitent de cristofanie şi teofanie: înainte de toate Isus s-a manifestat ca Criistos,
termen grec pentru a traduce ebraicul Mesia, care înseamnă „uns”: El nu a fost uns
cu ulei asemenea regilor şi marilor preoţi ai Israelului, ci cu Duhul Sfânt. În acelaşi
timp, împreună cu Fiul lui Dumnezeu au apărut semnele Duhului Sfânt şi ale Tatălui
ceresc.
Care este semnificaţia acestui act, pe care Isus a voit să-l împlinească
- învingând rezistenţa Botezătorului - pentru a se supune voinţei Tatălui (cfr Mt
3,14-15). Sensul profund va reieşi doar la capătul trăirii pământeşti a lui Cristos,
adică în moartea şi învierea sa. Lăsând să fie botezat de Ioan împreună cu păcătoşii,
Isus a început să ia asupra sa povara vinei întregii omeniri, ca Miel al lui Dumnezeu
care ‚ridică’ păcatul lumii (cfr In 1,29). Lucrare pe care El o poartă la îndeplinire
pe cruce, când a primit şi ‚botezul’ său (cfr Lc 12,50). De fapt, murind ‚s-a
scufundat’ în iubirea Tatălui şi a revărsat Duhul Sfânt, pentru ca cei care cred în
El să poată să se renască din acel izvor nesecat de viaţă nouă şi veşnică. Toată misiunea
lui Cristos se rezumă în aceasta: a ne boteza în Duhul Sfânt, pentru a ne elibera
de sclavia morţii şi ‚a ne deschide cerul’, adică accesul la viaţa adevărată şi deplină,
care va fi ‚o scufundare mereu nouă în vastitatea fiinţei, în timp ce suntem pur şi
simplu copleşiţi de bucurie’ ( Enciclica Spe salvi, 12).
Este
ceea ce s-a petrecut şi pentru cei 13 copii cărora le-am administrat sacramentul Botezului
dimineaţa aceasta în Capela Sixtină. Pentru ei şi pentru familialii lor invocăm ocrotirea
maternă a Mariei Preasfinte. Şi ne rugăm pentru toţi creştinii, pentru ca să poată
înţelege tot mai mult darul Botezului şi să se angajeze la a-l trăi în mod coerent,
mărturisind iubirea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt”.
După rugăciunea
Îngerul Domnului, şi înainte de saluturile particulare în diferite limbi, papa Benedict
s-a referit la Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului celebrată
în cele mai multe Biserici duminică 13 ianuarie.
„Se celebrează
astăzi Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, care anul acesta pune în centrul
atenţiei tinerii migranţi. Numeroşi sunt, de fapt, tinerii pe care diferite motive
îi determină să trăiască departe de familiile lor şi de ţările lor. În mod deosebit
în situaţii de risc sunt fetele şi minorii. Unii copii şi adolescenţi s-au născut
şi au crescut în ‚lagăre de refugiaţi’: şi ei au dreptul la un viitor! Exprim aprecierea
mea pentru toţi cei care se angajează în favoarea tinerilor migranţi, a familiilor
lor şi pentru integrarea lor în domeniul munci şi în cel şcolar: invit comunităţile
bisericeşti să accepte cu simpatie tineri şi foarte tineri împreună cu familiile lor,
căutând să le înţeleagă istoriile şi să le favorizeze integrarea. Dragi tineri migranţi!
Străduiţi-vă să construiţi împreună cu cei de vârsta voastră o societate mai justă
şi mai fraternă, îndeplinindu-vă îndatoririle, respectând legile şi nelăsându-vă niciodată
purtaţi de violenţă. Vă încredinţez pe toţi Mariei, Mama întregii umanităţi”.
Au
urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi din nou
în italiană, referindu-se în toate la sărbătoarea Botezului lui Isus cu care se încheie
perioada liturgică a Crăciunului şi invitând la aprofundarea şi trăirea în mod coerent
a propriului botez.