Cea de-a 94-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului: interviu cu mons. A. Marchetto,
secretar al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor
(RV – 13 ianuarie 2008) Ziua Mondială a Migrantului
şi Refugiatului. Despre natura şi conţinutul acesteia aflăm
de la monseniorul Agostino Marchetto, secretar al Consiliului Pontifical pentru Pastorala
Migranţilor şi Itineranţilor: • „Această celebrare se repetă în fiecare
an de când a instituit-o Benedict al XV-lea, al cărui început de pontificat – în
1914 – a coincis cu izbucnirea primului război mondial. Pe atunci, destinatarii acestei
Zile erau mai puţini decât în prezent, dar dezastrele cauzate de înspăimântătorul
conflict au adus cu sine, printre alte plăgi, şi emigrarea unor întregi populaţii.
Papa (care a fost supranumit mai apoi „Papă al păcii”), ca răspuns la acest flagel,
s-a dedicat asistenţei victimelor şi a numit în Italia un episcop care să se ocupe
de refugiaţi. Benedict al XV-lea a dorit să fie celebrată o „Zi a Emigranţilor”, cea
de duminică, 13 ianuarie, fiind aşadar cea de-a 94-a Zi. Pe 28 noiembrie, Benedict
al XVI-lea a făcut public mesajul său cu această ocazie, ce este dedicat ′tânărului
migrant′. Care sunt punctele cheie ale mesajului? • „Sfântul
Părinte cheamă la o reflecţie concretă asupra situaţiei tinerilor migranţi, pornind
de la constatarea că „actualul proces al globalizării poartă cu sine exigenţa mobilităţii
ce-i determină pe mulţi tineri să emigreze şi să trăiască departe de familiile şi
de ţările lor”. Rezultatul este că din ţările de origine pleacă deseori tineri înzestraţi
cu excepţionale resurse intelectuale, în vreme ce legile din ţările de primire nu
favorizează integrarea efectivă a acestora”. Plecând de la acest aspect, Papa apreciază
că este just ca instituţiile publice, organizaţiile umanitare şi Biserica Catolică
să se implice mult în sprijinirea acestor persoane aflate în dificultate. Mai ales
tinerii migranţi sunt sensibili la problemele derivate din aşa-zisa „dificultate a
dublei apartenenţe”. Printre acestea, Benedict al XVI-lea semnalează problema tinerelor
care ajung să fie cu mai multă uşurinţă victime ale exploatării, ale şantajului şi
ale abuzurilor de orice fel, în vreme ce adolescenţii şi minorii neînsoţiţi „sfârşesc
deseori în stradă, abandonaţi şi pradă exploatatorilor fără scrupule”.
O deosebită
atenţie este acordată tinerilor refugiaţi şi studenţilor de alte naţionalităţi. Pentru
cei dintâi, Sfântul Părinte subliniază că vor fi necesare modificări în ambientul
educativ şi în domeniul muncii, astfel încât să le fie garantată o pregătire care
să le ofere bazele necesare unei corecte integrări în noua lume socială, culturală
şi profesională. Studenţilor de alte naţionalităţi, Papa le urează să aibă posibilitatea
de a se deschide dinamismului intercultural, îmbogăţindu-se prin intermediul contactelor
cu alţi studenţi, de culturi şi religii diferite”.