În diplomaţie, ca artă a speranţei, este nevoie de harul lui Dumnezeu şi de eforturi stăruitoare: interviu cu mons. Pietro Parolin, subsecretar pentru Raporturile cu Statele

(RV – 11 ianuarie 2008) În contextul unui seminar care se desfăşoară săptămânal la sediul Radio Vatican, pe tema răspândiri magisteriului papei Benedict al XVI-lea în cultura zilelor noastre, mons. Pietro Parolin, subsecretar pentru Raporturile cu Statele a abordat tema „politicii internaţionale a postului Radio Vatican şi exigenţele Scaunului Apostolic”. În expunerea sa, prelatul a amintit cuvintele Papei adresate Corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, când a afirmat că „diplomaţia este arta speranţei”.

Dar să aflăm cum se desfăşoară, în mod concret, diplomaţia Sfântului Scaun, într-un interviu cu subsecretarul pentru Raporturile cu Statele:
• „Evident, diplomaţia Sfântului Scaun este rod al istoriei, mai exact Sfântul Scaun
s-a bucurat, încă de la origini, de personalitate juridică, putând astfel să desfăşoare toate acele activităţi caracteristice subiecţilor de drept internaţional, reprezentaţi mai ales de către state. Există şi posibilitatea trimiterii ambasadorilor, şi aş defini diplomaţia ca un instrument de care se foloseşte Sfântul Scaun, în calitate de guvern central al Bisericii Catolice, în vederea desfăşurării misiunii sale”.

Revenind la recentul discurs al Papei adresat Corpului diplomatic…
• „În discursul către Corpul diplomatic, Sfântul Părinte încearcă să pătrundă în contextele de dificultate, de criză din lume, citând multe situaţii ce seamănă preocupare în întreaga comunitate internaţională. Cred că există un fir roşu ce leagă aceste discursuri şi anume preocuparea pentru apărarea şi promovarea demnităţii umane, fondată pe dimensiunea transcendentală a persoanelor, căci Sfântul Scaun are o viziune integrală asupra persoanelor. Aşadar, tema discursului este cea a apărării demnităţii umane şi a drepturilor sale – începând cu momentul conceperii şi până la sfârşitul natural al persoanei, la care se adaugă educaţia în spiritul păcii, înţeleasă ca o întreagă serie de condiţii ce permit dezvoltarea ca oameni şi ca fii ai lui Dumnezeu”.

Întorcându-ne la diplomaţie ca „artă a speranţei”. Cum se explică această inedită definiţie?
• „Pentru că arta speranţei înseamnă existenţa posibilităţii rezolvării, în mod pacific, a dificultăţilor şi conflictelor existente şi aş spune că acesta este marele mesaj al diplomaţiei. Desigur, rezultatele nu sunt întotdeauna pe măsura aşteptărilor, dar cred că speranţa ne ajută să mergem înainte chiar şi atunci când nu se văd imediat rezultatele, lucrând pe termen lung, susţinuţi fiind de harul lui Dumnezeu care face ca toate eforturile să rodească”.
 
Aici serviciul audio: