Viaţa Sfântul Augustin ne arată lucrarea harului divin care conduce vicisitudinile omului spre cunoaşterea Adevărului ultim, spre unirea cu Cristos şi slujirea Bisericii sale: cateheza papei Benedict al XVI-lea, la audienţa generală, dedicată sfântului episcop de Hipona (354-430)

RV 09 ian 2008. Viaţa Sfântului Augustin este un exemplu în care se vede lucrarea harului divin care călăuzeşte vicisitudinile complicate ale omului spre cunoaşterea Adevărului definitiv, spre uniunea cu Cristos şi spre slujirea Bisericii sale. Aceasta este, pe scurt, biografia episcopului de Hipona pe care Benedict al XVI-lea a prezentat-o miercuri, la audienţa generală în aula Paul al VI-lea, reluând seria de cateheze dedicate Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Itinerarul interior al episcopului nord-african, a explicat Papa celor aproximativ 8.000 de credincioşi prezenţi, va fi în centrul viitoarelor sale cateheze de miercuri, la audienţa generală.

"Un om de pasiune şi de credinţă, de o inteligenţă foarte fină şi de neobosită dăruire pastorală": acesta era Sf. Augustin, în cuvintele papei Benedict al XVI-lea care l-a definit "cel mai mare Părinte al Bisericii latine". Născut la Tagaste, astăzi, Algeria, în 354, Augustin este adesea cunoscut, cel puţin după faimă, şi de cine ignoră sau nu este familiar cu creştinismul.
• "Rareori o civilizaţie a găsit un spirit atât de mare, care să ştie a primi valorile şi să-i elogieze bogăţia aferentă, inventând idei şi forme cu care se vor hrăni cei ce aveau să vină după el, după cum sublinia papa Paul al VI: 'S-ar putea spune că toată gândirea antichităţii are un punct de confluenţă în opera sa şi din aceasta derivă curente de gândire care permează toată tradiţia doctrinală a secolelor succesive".

Educat în credinţa creştină de mama sa Monica, tânărul Augustin abandonează de curând Biserica catolică, dar în el a mai rămas ceva important:
• "A rămas întotdeauna fascinat de figura lui Isus Cristos, afirmă el însuşi că l-a iubit întotdeauna pe Isus, dar s-a îndepărtat tot mai mult de credinţa eclezială, de practica bisericească, cum se întâmplă şi astăzi cu mulţi tineri".

Deşi era departe de practica vieţii creştine, Augustin – a continuat apoi Benedict al XVI-lea – era un căutător pasionat al Adevărului şi biruit de această pasiune, începe a citi cartea Hortensius, a scriitorului latin Cicero:
• "Această carte a trezit în el iubirea pentru înţelepciune, cum avea să scrie când era de acum episcop în Confesiunile sale: 'acea carte a schimbat într-adevăr modul de a simţi, încât dintr-o dată a pierdut valoare orice speranţă deşartă şi doream cu o incredibilă ardoare a inimii nemurirea înţelepciunii".

Interesul lui Augustin se îndreptase spre manihei, care făgăduiau o credinţă raţională şi prezentau lumea despărţită de două principii: binele şi răul. În maniheism, care număra în rangurile sale multe personalităţi influente, Agustin, care devenise un retor promiţător, a găsit uşor culoare larg deschise pentru o carieră de perspectivă; cu toate acestea, rămâne dezamăgit pentru că nu a găsit o soluţie la propriile dubii. Vine la Roma şi apoi la Milano, unde căpătase un loc de prestigiu pe lângă curtea imperială. "Pentru a-şi îmbogăţi bagajul retoric", începe să asculte predicile episcopului Ambroziu. Rămâne fascinat de cuvintele acestuia care în conduc încet încet la o lectură corectă a Sfintelor Scripturi. Cele care în adolescenţă i se păreau texte rudimentare, acum îi arată calea spre Isus din Nazaret, "unitatea misterului lui Cristos în istorie" şi sinteza între filosofie, raţionalitate şi credinţa în Logos, în Cristos Cuvântul cel veşnic care s-a făcut trup. După lectura scrierilor filosofice, Augustin a trecut la o nouă formă de lectură a Scripturii. Ajunge în acest fel la convertire, a continuat Papa la audienţa generală, după "un lung şi frământat itinerariu interior". Primeşte botezul la 24 aprilie 387 din mâinile Sfântul Ambroziu, se întoarce în Africa cu dorinţa de se dedica monahismului, îmbinând rugăciunea şi studiul. În 391, însă, împotriva aşteptărilor şi dorinţelor sale, este hirotonit preot şi în 395 este consacrat episcop de Hipona. Aici, şi-a desfăşurat slujirea episcopală timp de 35 de ani, exercitând o mare influenţă în conducerea Bisericii catolice din Africa romană şi mai în general, în creştinismul timpului său: a înfruntat tendinţele religioase şi ereziile distrugătoare ale timpului său, precum maniheismul, donatismul şi pelagianismul, care puneau în pericol credinţa creştină într-un Dumnezeu unic şi bogat în milostivire:
• "A fost un episcop exemplar în neobosita sa angajare pastorală: predica de mai multe ori pe săptămână credincioşilor săi, ajuta pe cei săraci şi orfani, se îngrijea de formarea clerului şi de organizarea de mănăstiri pentru femei şi pentru bărbaţi".

Augustin, a reluat Sf. Părinte, s-a încredinţat lui Dumnezeu 'în fiecare zi, pînă la ultima suflare a vieţii', când, fiind lovit de febră, a cerut să i se transcrie cu litere mai mari psalmii de penitenţă şi, ca să-i poată citi chiar zăcând la pat, a vrut să-i fie puşi pe perete. A murit la 28 august 430, la vârsta de 76 de ani, pe când cetatea sa, Hipona, era asediată de mai bine de trei luni de către hoardele vandalilor.

La încheiera audienţei generale, Papa Benedict al XVI-lea a salutat în mai multe limbi pelerinii prezenţi, cu un cuvânt special pentru atleţii şi conducerile cluburilor de fotbal din seria D a Italiei; aceştia i-au dăruit Papei un tricou albastru cu numele "Benedict al XVI-lea". "Fie ca jocul de fotbal – a fost urarea Sfântului Părinte – să fie tot mai mult un vehicul de educaţie la valori precum cinstea, solidaritatea şi fraternitatea, mai ales în rândul tinerelor generaţii".
Primiţi acum şi binecuvântarea apostolică a papei Benedict al XVI-lea invocată miercuri la audienţa generală în aula Paul al VI-lea, după cântarea rugăciunii Tată Nostru în limba latină.

Aici, serviciul audio: