Noi paşi spre integrarea senină a imigranţilor din Italia: ilustrat miercuri în Sala Marconi de la Radio Vatican, Mesajul Papei pentru Ziua mondială a imigranţilor, programată la 13 ianuarie

RV 09 ian 2008. Fundaţia Migrantes din cadrul Conferinţei Episcopale Italiene (CEI) a ilustrat miercuri în Sala Marconi de la Radio Vatican Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua mondială a migraţiilor. La tema "Tinerii migranţi", fundaţia Migrantes din Italia a adăugat: "resursă şi provocare", pentru a cuprinde cheia de lectură a mesajului care în Italia va în centrul Zilei migranţilor, stabilită pentru duminica viitoare 13 ianuarie. La conferinţa de presă, a participat, alături de mulţi alşii, mons. Anton Lucaci, coordonatorul pastoralei migranţilor români de rit latin din Italia numit de Conferinţa Episcopală din Peninsulă şi responsabilul Programului român Radio Vatican.
La nivel european, s-a afirmat în Sala Marconi citând Raportul Caritas-Migrantes 2007, imigranţii sunt circa 28 de milioane, în timp ce peste 3,6 milioane se află în Italia. Migranţilor din Europa, dar şi din întreaga lume, le este dedicat Mesajul Papei Benedict al XVI-lea care focalizează tema, întocmai, "Tinerii migranţi". În Italia, fundaţia Migrantes a CEI a ţinut să adauge subtitlul "Resursă şi provocare". Este în afara oricărei îndoieli, de fapt, că tinerii pînă la 25 de ani reprezintă un procentaj tot mai ridicat în rândul migranţilor. Şi se pot adăuga ultimele date din România, unde unul din patru tineri sub 25 de ani afirmă că vrea să emigreze. Cum poate fi pusă în valoare o asemenea prezenţă? Răspunde mons. Piergiorgio Saviola, directorul general al Fundaţiei Migrantes:

• "Ei sunt un capital de valorizat, ce nu poate fi trecut cu vederea, cu atât mai puţin de risipit: pe plan demografic, dat fiind declinul cantitativ şi îmbătrânirea populaţiei noastre, la nivel economic, unde continuă nevoia de forţă de muncă străină, cel puţin acum. Din punctul de vedere al integrării, ei sunt o resursă. Este, în realitate, mai uşor, aş zice chiar mai spontan şi zilnic raportul dintre italieni şi străini pe băncile şcolii, pe terenul de sport ori pe stradă".

De aici, necesitatea ca societatea laică şi cea bisericească să-şi asume propriile răspunderi în faţa imigranţilor. Potenţialul lor, afirmă mons. Saviola, nu va ieşi la iveală în beneficiul comun dacă nu va fi încurajat de gesturi concrete. Nu este loc de idealizare a tânărului imigrant, dar e necesară o mare atenţie la fragilitatea acestuia:

• "Străinii, apoi, au şi un alt bagaj, mai curând apăsător, pe care şi-l trag după ei: bagajul condiţiei lor specifice de migranţi. E îndeajuns să ne referim la dubla apartenenţă care, dacă pe de o parte exprimă o şansă şi o valoare, pe de alta, ar putea indica şi lipsa unei identităţi specifice".

Şi tocmai la problema dublei identităţi a imigrantului se referă şi Mesajul papei Benedict al XVI-lea, care oferă o soluţie concretă, cum a subliniat mons. Domenico Sigalini, episcop de Palestrina şi secretar al Comisiei episcopale pentru migraţii:

• "Spaţii de angajare pentru a ieşi din aceste problematici, ne sunt indicate foarte bine de Papa. Acestea sunt şcoala şi familia. Şcoala nu poate fi aseptică şi indiferentă, pentru că se pot construi itinerarii non-separate dar suficient de integrate şi, în acelaşi timp, care să urmărească obiective egale pentru toţi".

Un alt punct fundamental se referă la libertatea religioasă, pe care adesea laicitatea o consideră tot una cu neutralitatea. "Libertatea religioasă – a afirmat mons. Sigalini - este instrumentalizată de un anume tip de laicism pentru a-i şterge orice urmă, visând un cetăţean nu solidar, ci neutru. Laicitatea şcolii nu înseamnă să elimini cerinţa religioasă, ci să permiţi exprimarea acesteia în spiritul celui mai mare respect şi al libertăţii tuturor, în cadrul unui proiect educativ şi în interiorul certitudinilor trasate de Constituţia ţării".

Pentru a favoriza o adevărată integrare a imigranţilor în Italia, mons. Sigalini a sugerat apoi un acces mai uşor la microcredite şi concederea cetăţeniei de drept celui care se naşte în Italia, trecând astfel de la "jus sanguinis" (dreptul sângelui) la "jus soli" (dreptul solului).

Interesant, în fine, primul sondaj despre obişnuinţele pastorale din rândul imigranţilor în parohiile diecezei de Roma, dat publicităţii miercuri în Sala Marconi de la Radio Vatican. Studiul a luat în calcul 142 de parohii ale capitalei italiene şi prezintă în totalitatea acestora, participarea străinilor la Sf. Liturghie duminicală precum şi la diversele activităţi pastorale. În 73% din comunităţi, copiii imigranţilor frecventează catehismul, în timp ce 57% dintre adulţii imigranţi sunt cateheţi. Deosebit de important, apoi, procentul parohiilor romane – circa 45 % - în care se desfăşoară celebrări liturgice şi întâlniri de rugăciune pentru imigranţi. Dacă se ţine cont apoi, că din 48 de comunităţi străine, cea a românilor este a doua după cea filipineză, s-ar putea spune că şi acesta este un pas înainte pe calea unei integrări mature şi depline.

Aici, serviciul audio: