Dorinţa şi speranţa de pace sunt mai puternice decât ura şi moartea: reflecţie pentru
Ziua Mondială a Păcii
(RV – 29 decembrie 2007) În editorialul Octava Dies, dedicat împlinirii a 40
de ani de la instituirea Zilei Mondiale a Păcii, părintele Federico Lombardi, directorul
general al postului Radio Vatican, face următoarea reflecţie:
„În decembrie
1967, Paul al VI-lea – făcându-se interpret al „aspiraţiilor popoarelor, guvernanţilor,
al instituţiilor internaţionale şi al mişcărilor politice şi sociale care fac din
pace idealul lor” – publica un mesaj prin care îi îndemna pe „toţi oamenii de bunăvoinţă”
să celebreze – în întreaga lume, pe 1 ianuarie, prima zi din anul civil – „Ziua păcii”.
Papa a insistat ca această iniţiativă să nu fie calificată ca fiind „exclusiv
a noastră, adică religioasă, catolică”, ci „să primească adeziuni din partea tuturor
adevăraţilor prieteni ai păcii, ca şi cum această iniţiativă le-ar aparţine”, Biserica
Catolică „dorind doar să lanseze această idee” şi să-i îndemne pe fiii săi la o mai
mare implicare în favoarea păcii. În acele timpuri lumea era sfâşiată: în 1967
începeau bombardamentele asupra Vietnamului şi avea loc „Războiul de şase zile”; în
1968, începea „Primăvara de la Praga”. În acest context, invitaţia Papei Paul al VI-lea
a avut un deosebit ecou în lume, răspunzând unei mari aşteptări, aceea de a da continuitate
spiritului enciclicei Pacem in terris, a papei Ioan al XXIII-lea şi documentului
Gaudium et spes, al Conciliului Vatican II. De atunci, din decembrie 1967,
timp de 40 de ani, Papii au relansat acest mesaj de pace, dezvoltându-l sub numeroase
aspecte, de la educaţie la dezarmare şi la politica internaţională; de la economie
la conservarea ambientului, invitând în mod insistent la dialog, la convertire şi
iertare, aducând astfel un imens serviciu păcii. Din păcate, lumea continuă să
sufere din cauza urii, a violenţei, a terorismului şi războiului. În fiecare zi, pot
fi auzite ştiri privind moartea şi tocmai de aceea este şi va fi mereu nevoie de cuvinte
despre pace. Biserica şi Papa continuă să-şi aducă – în mod constant – contribuţia
în acest sens căci, cum ne aminteşte Benedict al XVI-lea, speranţa este mai puternică
decât ura şi moartea.”