Sfinţii Prunci Nevinovaţi sărbătoriţi la date succesive în calendarul latin şi cel
bizantin, la 28 şi respectiv 29 decembrie
(RV - 27 decembrie 2007) Biserica creştină consideră că sunt martiri acei copii
nevinovaţi pe care bănuitorul şi sângerosul Irod i-a smuls din braţele mamelor, la
vârsta cea mai fragedă; fără ca ei să-şi dea seama au scris cu sângele lor
prima pagină din cartea de aur a martirilor creştini şi au meritat gloria eternă,
potrivit promisiunii lui Isus. «Cine îşi va fi pierdut viaţa pentru mine o va regăsi»
( Mc 8, 35). Cu gândul la ei, Liturghia repetă astăzi cuvintele poetului latin
Prudenţiu, originar din nordul Spaniei (348 - circa
413) într-un imn pentru sărbătoarea Epifaniei: “Salvete, flores martyrum, quos
lucis ipso in limine Christi insecutor sustulit ceu
turbo nascentes rosas.
Vos prima Christi victima, grex
immolatorum tener, aram sub ipsam simplices palma
et coronis luditis”. În traduecere liberă primele două strofe ale imnului:
«Cinste vouă, flori ale cetei martirilor, care în pragul dimineţii aţi fost smulse
de prigonitorul lui Cristos, precum vijelia dezlănţuită rupe trandafirii abia îmbobociţi. Voi
aţi fost primele victime ale lui Cristos, turmă fragedă adusă jertfă, şi pe acelaşi
altar aţi primit şi ramura de palmier şi coroana». Uciderea pruncilor nevinovaţi
este istorisită numai de Sfântul Matei, care se adresa în primul rând cititorilor
evrei şi prin aceasta intenţiona să demonstreze mesianitatea lui Isus, deoarece în
El se împlineau profeţiile de demult: «Când se văzu înşelat de magi, Irod se înfurie
cumplit şi trimise să fie ucişi toţi copiii de la doi ani în jos, la Bethleem şi în
toate împrejurimile lui, potrivit cu timpul ce-l aflase de la magi. Atunci s-a împlinit
cuvântul rostit de profetul Ieremia: 'Un strigăt s-a auzit la Rama, plânset şi mare
tânguire; Rahela îşi plângea pruncii şi nu vrea să fie mângâiată, căci nu mai sunt'»
(Matei II, 16-18). Rahela a fost soţia Patriarhului Iacob şi mama copiilor lui, din
care s-au format cele douăsprezece triburi ale poporului israelit; ea este înmormântată
în ţinutul Bethleemului. Rama a fost un loc tot din apropierea Bethleemului unde s-au
adunat prizonierii destinaţi deportării în Babilon. Sărbătoarea Pruncilor Nevinovaţi
este foarte veche; ea apare în calendarul cartaginez încă din secolul al IV-lea, şi
peste o sută de ani se află însemnată în «Sacramentarium Leonianum». Spre deosebire
de caracterul trist ce se dădea mai înainte acestei comemorări, după reforma calendarului
i se atribuie un caracter sărbătoresc, solemn. Noul calendar reaşează comemorarea
Pruncilor nevinovaţi în atmosfera plină de lumină şi speranţă a Naşterii Domnului,
aducând pe nevinovatele victime între «însoţitorii lui Cristos - comites Christi»,
pentru a înconjura leagănul Copilului Isus cu stolul graţios al copiilor îmbrăcaţi
în hainele albe ale nevinovăţiei; ei sunt avangarda armatei martirilor care vor mărturisi
cu sângele propriu dragostea lor pentru Cristos. Sfântul Quodvultdeus,
Episcop de Cartagina, discipol şi prieten al Sfântului Augustin, scriitor reprezentativ
în jurul anului 450, în predica sa a II-a despre crez, se adresează astfel lui Irod: «De
ce te temi, Irod, la vestea că s-a născut Regele? El nu vine să te dea la o parte
pe tine, ci să învingă pe diavol. Dar tu, neînţelegând aceasta te tulburi şi loveşti.
Pentru a pierde pe unul singur pe care îl cauţi, devii cumplit de crud prin uciderea
atâtor copii... Ei încă nu ştiu să vorbească, şi deja îl mărturisesc pe Cristos. Nu
sunt în stare să-şi mişte braţele pentru a lupta, dar poartă deja în mâini ramura
de palmier a victoriei» (Liber promissionum et praedicatorum Dei). "Vieţile
Sfinţilor"Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, (cu
note şi text depsre autorii latini adăugate de redacţia RV)
Aici
serviciul audio fără notele adăugate ulterior: