Mesaje de Crăciun din Scrisorile pastorale ale episcopilor catolici din România

(RV - 24 decembrie 2006) Păstorii Bisericii noastre locale în faţa ieslei din Betleem, „Casa pâinii”. Ca în fiecare an, vă propunem, stimaţi ascultători, scurte pasaje din scrisorile pastorale de Crăciun disponibile pe situl internet catholica. ro, pagină de referinţă pentru Biserica Catolică din ţara noastră.

- Începem cu arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti Ioan Robu, preşedintele Conferinţei episcopilor catolici din România:
• Pentru creştinii catolici, sărbătoarea Crăciunului începe odată cu Liturghia din noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie: scrie în scrisoarea sa pastorală arhiepiscopul Ioan Robu al arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti. Dar de ce noaptea? – se întreabă arhiepiscopul. Pentru că întunericul simbolizează mizeria spirituală a unei lumi fără Dumnezeu. Iar Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să ia asupra sa tot acest întuneric. Cuvântul lui Dumnezeu era adevărata lumină care luminează pe tot omul care vine în lume. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi. Crăciunul aşadar este o parte din istoria iubirii lui Dumnezeu faţă de noi iar această iubire este lumina care împrăştie tot întunericul nostru, ajutându-ne să descoperim înţelesul mântuirii: nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus.

- Din Bucureşti, la Blaj: Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, vice-preşedinte al Conferinţei episcopilor catolici din ţara noastră.

• Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică le vorbeşte credincioşilor despre marea lecţie a iubirii oferită omului de către Dumnezeu şi îl citează pe marele teolog Hans Urs von Balthasar care, în cartea „Iubirea, formă a revelaţiei” explică modul în care ne este predată lecţia iubirii, pentru a învăţa să iubim. „Dacă o mamă surâde multe zile şi săptămâni copilului, aceasta va primi cândva, drept răspuns, surâsul copilului ei. Ea a trezit în inima acestuia iubirea, iar prin faptul că se trezeşte la iubire, copilul se trezeşte la cunoaştere”.
„Aşa explică Dumnezeu iubirea şi, când explică iubirea, el se explică pe sine”, se spune în scrisoare, iar „explicaţia pe care Domnul Dumnezeu o face omenirii nu este doar o simplă formulă deosebit de frumoasă sau o lozincă atrăgătoare, ci este o Persoană divin-umană, Persoana Fiului său preaiubit pe care l-a trimis în lume, după cum mărturisim şi în colindul: ′Pe Fiul, în al său nume, Tatăl l-a trimis în lume, să se nască şi să crească, să ne mântuiască′.”

- Din „Mica Romă”, în vechea capitală moldavă: PS Petru Gherghel, episcopul diecezei romano-catolice de Iaşi.

• Dumnezeu se face om şi coboară într-o familie pe acest pământ, pentru ca noi să fim primiţi în sânul familiei trinitare din ceruri, făcându-ne părtaşi de firea sa dumnezeiască: afirmă în scrisoarea sa de Crăciun episcopul Petru Gherghel, al diecezei romano-catolice de Iaşi. Bucuria Naşterii Domnului este cea mai mare bucurie din câte există pe pământ. De ce să ne bucurăm de Crăciun? – întreabă episcopul Petru Gherghel. Mai presus de toate, pentru că Isus s-a născut într-o familie, leagănul vieţii şi sanctuarul iubirii. De aceea planul pastoral al noului an liturgic va contura conţinutul şi rolul fundamental al familiei în transmiterea vieţii şi în continuarea acestui dar divin în istoria omenirii. Crăciunul ne spune că Dumnezeu este prezent între noi şi că vrea să rămână în orice familie prin darul vieţii şi prin orice copil.

- Din Iaşi, peste munţi, la Baia Mare: PS Ioan Şişeştean, episcop al eparhiei greco-catolice de Maramureş.

• Descriind sărbătoarea Crăciunului ca pe o stare de încântare sufletească, episcopul Ioan Şişeştean – al Eparhiei de Maramureş – le scrie credincioşilor: „Să-i mulţumim pentru această stare de fericire Maicii Domnului, cea numită de Sfântul Părinte Femeia Euharistică şi s-o rugăm să ne ajute să intrăm, cât mai des şi cu vrednicie, în comuniune cu Cristos, pentru că ea şi-a oferit propriul trup, propriul sânge pentru Pruncul Isus, şi a devenit cortul viu al Cuvântului Întrupat”.
Şi, credincioşilor pe care-i păstoreşte le doreşte să aibă mereu parte de credinţa, de liniştea şi fericirea care domnea în sufletele celor trei Crai din Răsărit îngenunchiaţi în adorarea Pruncului Sfânt din Betleem.

- Din Baia Mare, spre sud, în oraşul de pe Someş: PS Florentin Crihălmeanu, episcopul eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla.

• Evenimentul istoric al Naşterii după trup a Domnului, este totodată o veste a mesagerului divin şi o experienţă de credinţă a oamenilor: ne aminteşte în scrisoarea sa episcopul Florentin Crihălmeanu, al eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, pornind de la enciclica "Spe Salvi" a papei Benedict al XVI-lea despre speranţă şi de la nota cu privire la evanghelizare. Depinde de noi renaşterea speranţei în sufletele noastre, acum când pentru întâia oară celebrăm Sărbătoarea Naşterii Domnului în cadrul Uniunii Europene. Criza actuală a credinţei în cadrul marii familii creştine europene este de fapt datorată lipsei speranţei care motivează credinţa creştină. Cum petrecem această sărbătoare? – se întreabă şi ne întreabă ep. Florentin, care ne invită să pornim la drum împreună cu păstorii de la Betleem, pentru a întâlni Cuvântul întrupat. După ce ne vom împărtăşi din bucuria lor, vom fi în măsură să împărtăşim, la rândul nostru, bucuria acestei întâlniri şi speranţa care motivează credinţa noastră creştină.

Din Cluj, mai departe în „Ţara Crişurilor”: PS Preasfinţitul Virgil Bercea, episcopul eparhiei greco-catolice de Oradea.

 
• „La acest Crăciun aş vrea să ne amintim împreună de câteva evenimente care au fost comemorate de Biserica noastră în acest an”, scrie în pastorala de sărbătoarea Naşterii Domnului Preasfinţitul Virgil Bercea. Şi, spune Episcopul de Oradea: „Am comemorat 1600 de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur (…). Un alt eveniment important a fost celebrarea a 230 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Oradea. În cripta sfintei catedrale, de acum, îşi dorm somnul spre fericită pomenire sfinţii noştri martiri: episcopii Valeriu-Traian Frenţiu, Iuliu Hirţea, Vasile Hosu şi monseniorii Coriolan Tămâian şi Ioan Dan, iar recent am celebrat 100 de ani de naşterea Preasfinţitului Ioan Suciu, episcopul tinerilor, care-şi aşteaptă învierea în „Cimitirul săracilor” de la Sighet. În lumina Naşterii Mântuitorului toate aceste evenimente îşi găsesc izvorul şi împlinirea, rostul, sensul şi scopul”.
Propunându-i ca exemplu, episcopul de Oradea îi evocă astfel: „Aceşti sfinţi ai noştri au primit vestea naşterii lui Isus şi au trăit în lumina credinţei, iar în semnul crucii au biruit împreună cu Domnul toate încercările, suferinţa şi moartea, dobândind în iubire mântuirea şi viaţa veşnică”.

Din Oradea, în oraşul de pe Bega: PS Martin Roos, episcopul diecezei romano-catolice de Timişoara.

• Misterul Naşterii Domnului este prezent în fiecare zi în viaţa noastră, nu numai o singură zi pe an: ne aminteşte în scrisoarea sa ep. Martin Roos, al diecezei romano-catolice de Timişoara. În tradiţia latină, clopotele ne cheamă zilnic de trei ori la rugăciunea numită "Îngerul Domnului": ea ne arată că Maria, Născătoarea de Dumnezeu este calea spre Isus Cristos. Dumnezeu devine om pentru ca omul să se îndumnezeiască. Aceasta este pentru noi mântuirea: înnoirea propriei vieţi, a deveni o nouă făptură în Cristos. Rugăciunea zilnică rostită de noi la chemarea clopotelor, vine să înnoiască pentru fiecare această înaltă vocaţie: de a lăsa ca viaţa noastră să fie pătrunsă misterul Întrupării Domnului.
 
În fine, din Timişoara mai departe la Lugoj: PS Alexandru Mesian, episcopul eparhiei greco-catolice a Lugojului.

• „Să cerem Mântuitorului nostru, în ziua Naşterii Sale, ′lumina cea adevărată care luminează pe tot omul′, îi îndeamnă pe credincioşi – în scrisoarea pastorală de Crăciun – Preasfinţitul Alexandru Mesian, episcopul eparhiei de Lugoj. Credincioşii sunt – de asemenea – chemaţi să-l adore pe Pruncul Isus în Taina Sfintei Euharistii şi să-i ceară harul de a putea da mărturie despre Lumina cea adevărată şi curajul de a mărturisi credinţa în Isus Cristos.
„A fi creştini adevăraţi”, subliniază episcopul de Lugoj, „înseamnă a ne angaja să construim o civilizaţie nouă, civilizaţia iubirii, care să transforme societatea în bine” şi „dacă vrem s-o reînnoim, trebuie să învăţăm să devenim şi noi magi, să învăţăm să dăruim – cu bucurie – nu doar ceva din bunurile noastre materiale, ci în mod special iubire, solidaritate, cuvinte bune, prietenie şi rugăciune”.


Din partea redacţiei Programului Român, Radio Vatican, tuturor ascultătorilor noştri din inimă, „Un Crăciun binecuvântat cu pace şi bucurie în inimi şi în familii".

 
Aici servciul complet audio cu inserţii muzicale de Crăciun: