La naşterea Domnului se întâlnesc Cerul cu pământul, Dumnezeu şi omul: Benedict al XVI-lea la predica din Noaptea Sfântă a Crăciunului

RV 25 dec 2007. "Omenirea îl aşteaptă pe Dumnezeu, aşteaptă apropierea lui. Dar când soseşte momentul, nu are loc pentru el": s-a exprimat Benedict al XVI-lea la predica Sfintei Liturghii din noaptea de Crăciun, celebrată pe 24 decembrie la ora 24 în bazilica Sf. Petru. În cuvintele sale, un loc special l-a avut atenţia faţă de "pământul maltratat" şi de abuzarea energiilor, într-o lume poluată şi ameninţată pentru viitorul ei".

În atmosfera unică a bazilicii vaticane, noaptea Naşterii Sfinte este întotdeauna o sărbătoare sacră de suflet şi culoare: de la albul veşmintelor liturgice ale Papei şi ale concelebranţilor, la roşul hainelor cardinalilor şi ale florilor din jurul coloanelor seculare ori al ciclamelor aşezate de patru copii la picioarele Pruncului Isus, născut pentru mântuirea lumii. Pe acest fundal bicolor, dispus simetric de o parte şi de alta a credincioşilor prezenţi, Benedict al XVI-lea a prezidat pe 24 decembrie Sfânta Liturghie din noaptea de Crăciun.
La predică, Papa s-a referit mai întâi de toate la o lume care îl caută pe Domnul, dar nu-l primeşte:
• "Într-un anume fel, umanitatea îl aşteaptă pe Dumnezeu, apropierea lui. Dar când vine momentul, nu are loc pentru El. Este atât de ocupată cu sine, are nevoie de tot spaţiul şi de tot timpul în mod atât de exigent pentru ale sale, încât nu rămâne nimic pentru celălalt – pentru aproapele, pentru sărac, pentru Dumnezeu. Şi cu cât oamenii devin mai bogaţi, cu atât mai mult umplu toate cu ei înşişi. Cu atât mai puţin poate intra celălalt".

Societatea în ansamblul ei, a adăugat Sf. Părinte, nu are timp pentru cel care suferă sau pentru cel are nevoie de ajutor, pentru refugiatul şi străinul care cere azil. Nu are timp şi spaţiu pentru Dumnezeu, pentru că gândirea noastră, faptele noastre sunt ocupate în totalitate de noi înşine. Dar graţie Domnului, a amintit Pontiful, în Evanghelie nu avem numai ştiri negative:
• "Mesajul de Crăciun ne face să recunoaştem întunericul unei lumi închise şi prin aceasta ilustrează o realitate pe care o vedem în fiecare zi. Dar el ne spune, de asemenea, că Dumnezeu nu se lasă închis afară. El găseşte un spaţiu, intrând chiar şi prin grajd, există oameni care văd lumina lui şi o transmit".

De suntem simpli păstori ori înţelepţi, a continuat Benedict al XVI-lea, lumina de Crăciun ne cheamă să "ieşim din închiderea dorinţelor şi intereselor noastre pentru a merge să-l întâmpinăm pe Domnul şi să ne închinăm Lui", şi să ajutăm ca lumea să se deschidă spre adevăr, bine, spre Cristos, spre slujirea celor marginalizaţi".
O puternică rechemare a Sfântul Părinte, s-a referit apoi la condiţiile în care se află planeta noastră, din cauza a ceea ce a numit "abuzul energiilor şi exploatarea lor egoistă lipsită de scrupule, într-o lume poluată şi ameninţată pentru viitorul ei. Şi acesta este unul din motivele pentru care Cristos a venit în mijlocul nostru:
• "(...) Grajdul în mesajul Crăciunului reprezintă pământul maltratat. Cristos nu reface un palat oarecare. El a venit ca să redea creaţiei, cosmosului frumuseţea şi demnitatea sa: acest lucru îşi are începutul la Crăciun şi îi face pe îngeri să jubileze. Pământul este reaşezat tocmai prin faptul că se deschide spre Dumnezeu (...)".

Naşterea Domnului devine astfel "sărbătoarea creaţiei refăcute", a continuat Sf. Părinte la omilie, o restabilire a stării elementelor în armonia perfectă dintre voinţa omului şi voinţa lui Dumnezeu:
•"În grajdul de la Betleem, cerul şi pământul se ating. Cerul a venit pe pământ. De aceea, acolo se degajează o lumină pentru toate timpurile, de aceea, acolo se aprinde bucuria, de aceea, acolo se naşte cântarea".

Citând, în fine, comentariul Sf. Augustin despre rugăciunea "Tatăl Nostru", Papa a subliniat semnificaţia cuvântului "ceruri":
• "Cerul nu aparţine la geografia spaţiului, ci la geografia inimii. Şi inima lui Dumnezeu, în Noaptea sfântă, s-a aplecat pînă într-un grajd: umilinţa lui Dumnezeu este cerul. Şi dacă mergem în întâmpinarea acestei umilinţe, atunci atingem cerul. Atunci, şi pământul devine nou."
Papa a încheiat omilia cu invitaţia de a atinge umilinţa lui Dumnezeu, inima sa manifestată în Pruncul Divin, pentru ca noi înşine şi lumea întreagă să fim mai luminoşi.
 
Aici, serviciul audio: