Benedict al XVI-lea: Mesajul de Crăciun 2007 înainte de binecuvântarea apostolică "Urbi et Orbi" (text)

(RV - 25 decembrie 2007) Propunem mesajul pronunţat de Benedict al XVI-lea din loja centrală a bazilicii Sfântul Petru, marţi în solemnitatea Naşterii Domnului. Mesajul a fost urmat de urările Pontifului în 63 de limbi începând cu italiana şi terminând cu latina. Salutul în limba română a fost ca şi anul trecut al 11-lea în ordinea pronunţării.
Aici salutul audio în limba română:

Iată mesajul Papei în traducerea noastră de lucru:

„Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi neamuri şi adoraţi-l pe Domnul. Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare” (Liturghia zilei de Crăciun, versul la Evanghelie).

- Dragi fraţi şi surori! ”Ne-a strălucit o zi sfântă”. O zi de mare speranţă: astăzi s-a născut Mântuitorul omenirii! Naşterea unui copil poartă în mod normal o lumină de speranţă tuturor celor care îl aşteaptă cu nerăbdare. Când s-a născut Isus în peştera din Betleem, o „lumină mare” a apărut pe pământ; o mare speranţă a intrat în inima tuturor celor care îl aşteptau: lux magna cântă liturgia acestei zile de Crăciun. Nu a fost desigur „mare” în felul acestei lumi, întrucât cei care au văzut-o cei dintâi au fost doar Maria, Iosif şi câţiva păstori, apoi magii, bătrânul Simeon, profeteasa Ana: cei pe care Dumnezeu îi alesese. Cu toate acestea, în ascunsul şi în tăcerea acelei nopţi sfinte, s-a aprins pentru fiecare om o lumină strălucitoare şi care nu apune; a venit în lume marea speranţă purtătoare de fericire: „Cuvântul s-a făcut trup şi noi am văzut slava lui”(In 1,14).

„Dumnezeu este lumină - afirmă Sfântul Ioan - şi în el nu este întuneric” (1In 1,5). În Cartea Genezei citim că atunci când a avut început universul, „pământul era fără formă şi pustiu iar întunericul acoperea adâncul”. „Dumnezeu a zis: ‚Să fie lumină’. Şi lumina s-a făcut” (Gen 1,2-3). Cuvântul creator al lui Dumnezeu - Dabar în ebraică, Verbum în latină, Logos în greacă - este Lumină , izvor al vieţii. Toate au fost create prin el şi nimic din ce a fost creat nu a fost creat fără el (cfr In 1,3). Iată pentru ce toate creaturile sunt fundamental bune şi poartă în ele amprenta lui Dumnezeu, o scânteie a luminii sale. Totuşi, când Isus s-a născut din Fecioara Maria, Lumina însăşi a venit în lume: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină”, mărturisim în Crez. În Isus, Dumnezeu a luar ceea ce nu era rămânând ceea ce era: „atotputernicia a intrat într-un trup de copil şi nu a fost sustrasă conducerii universului” (cfr Augustin, Serm.184, 1 asupra Crăciunului). S-a făcut om Acela care este creatorul omului pentru a aduce lumii pacea. De aceea, în noaptea Crăciunului, cetele îngerilor cântă: „Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor pe care el îi iubeşte” (Lc 2,14).

„Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare”. Lumina lui Cristos este purtătoare de pace. În Liturghia nopţii celebrarea euharistică s-a deschis tocmai prin această cântare: „Astăzi adevărata pace a coborât la noi din cer” (Cântarea de intrare). Mai mult, numai „marea” lumină apărută în Cristos poate da oamenilor „adevărata” pace: iată pentru ce fiecare generaţie este chemată să o primească, să primească pe Dumnezeu care la Betleem s-a făcut unul dintre noi.

Acesta este Crăciunul! Eveniment istoric şi mister de iubire, care de peste două mii de ani interpelează bărbaţii şi femeile din orice epocă şi din orice loc. Este ziua sfântă în care străluceşte „marea lumină” a lui Cristos purtătoare de pace! Desigur, pentru a o recunoaşte, pentru a o primi e nevoie de credinţă, e nevoie de smerenie. Umilinţa Mariei, care a crezut celor spuse de Domnul şi a adorat cea dintâi, aplecată asupra ieslei, Rodul trupului său; umilinţa lui Iosif, bărbatul drept, care a avut curajul credinţei şi a preferat să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât să-şi apere propria reputaţie; umilinţa păstorilor, a săracilor şi anonimilor păstori, care au primit vestea mesagerului ceresc şi în grabă s-au dus la grotă unde au găsit pruncul abia născut şi, plini de uimire, i s-au închinat lăudând pe Dumnezeu (cfr Lc 2,15-20). Cei mici, săracii cu Duhul: iată protagoniştii Crăciunului, ieri ca şi azi; protagoniştii dintotdeauna ai istoriei lui Dumnezeu, constructorii neobosiţi ai Împărăţiei sale de dreptate, de iubire şi de pace.

În tăcerea nopţii Betleemului Isus s-a născut şi a fost primit de mâni grijulii. Şi acum, în acest Crăciun al nostru, în care continuă să răsune vestea de bucurie a naşterii sale răscumpărătoare, cine este gata să deschidă uşa inimii? Bărbaţi şi femei ai epocii noastre, şi pentru noi Cristos vine să ne aducă lumina, şi la noi vine să ne dăruiască pacea! Dar cine veghează, în noaptea îndoielii şi a incertitudinii, cu inima trează şi în rugăciune? Cine aşteaptă aurora noii zile ţinând aprinsă mica flacără a credinţei? Cine are timp pentru a asculta cuvântul său şi a se lăsa cuprins de farmecul iubirii sale? Da! Mesajul său de pace este pentru toţi; la toţi vine să se ofere pe sine ca speranţă sigură de mântuire.

Lumina lui Cristos, care vine să lumineze toată fiinţa umană, să poată în sfârşit străluci, şi să fie mângâiere pentru toţi care se găsesc în întunericul mizeriei, injustiţiei, al războiului; pentru cei care îşi văd încă negată aspiraţia legitimă la o subzistenţă mai sigură, la sănătate, la instrucţiune, la o ocupaţie stabilă, la o participare mai plină la responsabilităţile civile şi politice, în afara oricărei opresiunii şi la adăpost de orice condiţii care ofensează demnitatea umană. Victime ale sângeroaselor conflicte armate, ale terorismului şi violenţelor de orice fel, care provoacă nemaipomenite suferinţe unor întregi populaţii, sunt în special păturile mai vulnerabile, copii, femeile, vârstnicii. În timp ce tensiunile etnice, religioase şi politice, instabilitatea, rivalităţile, împotrivirile, discriminările, care sfâşie ţesutul intern al multor ţări, înăspresc raporturile internaţionale. Iar în lume creşte din ce în ce mai mult numărul migranţilor, refugiaţilor, evacuaţilor şi din cauza frecventelor calamităţi naturale, adesea consecinţă a unor preocupante destabilizări ambientale.

În această zi de pace, gândul se duce mai presus de toate acolo unde răsună zăngănitul armelor: la frământatele ţinuturi din Darfur, Somalia, nordul Republicii Democratice Congo, la hotarele Eritreii şi Etiopiei, la întregul Orient Mijlociu, în special la Irak, la Liban şi la Ţara Sfântă, la Afghanistan, la Pakistan şi la Sri Lanka, la regiunea Balcanilor şi la atâtea alte situaţii de criză, adesea din ne fericire uitate. Copilul Isus să poarte alinare celui care este în încercare şi să reverse responsabililor înţelepciunea şi curajul de a căuta şi găsi soluţii umane, drepte şi durabile. La setea de sens şi de valoarea pe care o simte lumea astăzi, la căutarea de bunăstare şi de pace care marchează viaţa întregii, la aşteptările săracilor Cristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, răspunde cu Naşterea sa. Să nu se teamă indivizii şi naţiunile să-l recunoască şi să-l primească: cu El „o lumină strălucitoare” înseninează orizontul omenirii; cu El se deschide „o zi sfântă” care nu cunoaşte apus. Acest Crăciun să fie cu adevărat pentru toţi o zi de bucurie, de speranţă şi de pace!

„Veniţi toţi să-l adorăm pe Domnul”. Cu Maria, Iosif, păstorii şi magii şi nenumărata ceată de umili închinători ai Copilului nou-născut, care de-a lungul secolelor au primit misterul Crăciunului, şi noi, fraţi şi surori din fiecare continent, să lăsăm ca lumina acestei zile să se răspândească pretutindeni; să intre în inimile noastre, să încălzească şi să lumineze casele noastre, să poarte seninătate şi speranţă în oraşele noastre, să dea lumii pacea. Aceasta este urarea mea pentru voi care mă ascultaţi. Urare care se face rugăciune umilă şi încrezătoare către Pruncul Isus, pentru ca lumina sa să împrăştie tot întunericul din viaţa voastră şi să vă copleşească cu iubire şi pace. Domnul, care a făcut să strălucească în Cristos chipul său de milostivire, să vă umple cu fericirea sa şi să vă facă mesageri ai bunătăţii sale. Crăciun Fericit!.