2007-12-23 19:52:18

Crăciunul cu "meninos de rua", copiii străzii din Rio de Janeiro care strigă după o mamă, după un tată: experienţa misionarului Renato Chiera


(RV - 23 decembrie 2007) Noaptea de Crăciun o va petrece în stradă cu copiii săi. Părintele Renato Chiera, întemeietorul acelei realităţi extraordinare care este „Casa do Menor” din Rio de Janeiro, de 20 de ani îşi dedică toate forţele copiilor stărzii „meninos de rua”, copii abandonaţi de propriile familii, victime ale violenţei adulţilor, ale celor mari. Iar acesta din 2007 este un Crăciun special pentru părintele Renato. O inundaţie, de fapt, i-a avariat grav câteva structuri ale casei minorului, şi de aceea cere ajutor pentru a le reconstrui. Dar să revenim la sărbătoarea Crăciunului.
• secvenţe muzicale.
• „Crăciunul, pentru noi, este un moment foarte intens, deoarece Crăciunul este Isus care nu are un loc pentru a se naşte, dar este şi Isus care a venit pentru a fi prezent în omenire. Sunt, prin urmare, două inspiraţii foarte puternice pentru noi aici la „Casa do menor”. Aceasta îl primeşte pe Isus care nu are loc în inima nimănui. Marea problemă a copiilor noştri nu este atât mizeria. Noaptea trecută eram cu copiii străzii, în centrul metropolei Rio de Janeiro; a vedea chipul lor, a simţi mirosul acru care vine de la clei, de la droguri, drama prostituţiei, minore care se prostituează pentru a câştiga bani pentru mâncare…atunci, trebuie să fim o prezenţă foarte consistentă. Am promis că voi merge să celebrez Sfânta Liturghie de Crăciun în mijlocul lor, ca să simtă că Isus este între ei, prin noi, prin prezenţa noastră! Un alt aspect şi mai dureros de Crăciun este faptul că aceşti copii la suferă mult, întrucât sărbătoarea aminteşte de familie, Crăciunul aduce aminte de iubire, iar ei nu au aceasta. Noi căutăm să fim această prezenţă, dar cine reuşeşte să înlocuiască absenţa unui tată adevărat sau a unei mame adevărate?

În absenţa familiei, este însă prezenţa lui Isus şi prin părintele Renato. Iată, ce înseamnă această prezenţă, pentru aceşti adolescenţi aceşti copii?
• „După 21 de ani de experienţă cu copii, văd că strigătul lor este un strigăt pentru un tată şi pentru o mamă. Dumnezeu a făcut bine lucrurile. Însuşi Dumnezeu s-a născut într-o familie, a avut-o pe Maria, a avut un tată adoptiv, pe Iosif. Familia naturală este mediul natural, este nucleul esenţial. Deci, strigătul acestor copii este în căutarea unei prezenţe a unui tată şi a unei mame. Când nu există aceasta, ei nu se simt fii iar a nu se simţi fii înseamnă a nu avea raport cu nimeni: ‚nimeni nu mă iubeşte’, îmi spun. ‚Atunci nici eu nu mă iubesc, nu iubesc pe nimeni’. Prin urmare, noi simţim că trebuie să existe această prezenţă care înlocuieşte aceste absenţe, absenţa familiei, a societăţii, a şcolii, a guvernului… Noi am înţeles că lucrul principal este a fi o prezenţă de iubire, sau a fi simplu prezenţă. A sta cu ei, încât să te poată privi şi spune: iată, eu ştiu că tu mă iubeşti, că tu eşti aici cu mine. Cum a făcut Isus!"

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.