Lumea de astăzi are nevoie de figuri de Sfinţi care să suscite în om bucurie şi sensul im itării: a spus papa Benedict al XVI-lea primind postulatorii Cauzelor de canonizare

(RV - 17 decembrie 2007) Sfinţii generează sfinţi iar sfinţenia seamănă bucurie şi speranţă într-o lume însetată de ele. În cuvinte de mare profunzime, Benedict al XVI-lea a reflectat asupra muncii desfăşurate de postlatorii Cauzelor de beatificare şi de canonizzare primiţi luni dimineaţă pentru o audienţă definită “specială” de cardinalul José Saraiva Martins, prefectul Congregaţiei pentru Cautele Sfinţilor care se ocupă de evaluarea poziţiilor candidaţilor la cinstea altarelor.

În urmă cu 25 de ani, Ioan Paul al II-lea a reformat prin Constituţia apostolică Divinus perfectionis Magister rocedurile care în prezent duc la recunoaşterea virtuţilor şi prin aceasta la beatificarea sau canonizarea unui martor al Evangheliei. Proceduri ce privesc cercetarea documentelor şi a mărturiilor în măsură să garanteze sau nu acea faimă de sfinţenie care însoţeşte viaţa şi moartea - şi uneori martiriul - unor excepţionale figuri care şi-au consacrat viaţa lui Dumnezeu şi slujirii Bisericii. Benedict al XVI-lea a celebrat aceşti 25 de ani în faţa unui numeros grup de „experţi” în materie, format de Colegiul postulatorilor, adică al acelor persoane însărcinate să verifice „obiectiv şi complet” dovezile care demonstrează excelenţa candidaţilor la diferitele grade ale sfinţeniei. Dar audienţa a fost înainte de toate ocazia pentru a reflecta asupra sfinţeniei în sine şi asupra faptului că „în ultimele decenii - a observat Papa - a crescut interesul religios şi cultural pentru campionii sfinţeniei creştine” care rând pe rând sunt propuşi credincioşilor de către Biserică:
• „Prin beatificări şi canonizări, de fapt, ea aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul fiilor ei care au ştiut să răspundă cu generozitate harului divin, îi cinsteşte invocându-i ca mijlocitori (…) Sfinţii şi fericiţii, mărturisind prin existenţa lor pe Cristos, persoana sa, învăţătura sa şi rămânând strâns uniţi cu El, sunt aproape o ilustrare vie a unui aspect sau altul al perfecţiunii divinului Învăţător”.

Iată pentru ce munca postulatorilor şi a tuturor celor care sunt implicaţi în „faza diecezană” şi în cea „apostolică” a proceselor canonice este, pentru Pontif, „deosebit de preţioasă”. Deci, Benedict al XVI-lea a concluzionat rechemând conştiinţa fiecăruia la valoarea „rectitudinii” urmărind numai „cercetarea adevărului”. Postulatorilor le-a spus:
• „Sunt cerute competenţă profesională, capacitate de discernământ şi onestitate în a ajuta episcopii diecezani să instruiască anchete complete, obiective şi valide din punct de vedere formal şi substanţial. Nu mai puţin delicat şi important este ajutorul pe care ei îl dau Dicasterului Cauzelor Sfinţilor în cercetarea procesuală a adevărului de obţinut printr-o discuţie adecvată, care să ţină cont de certitudinea morală de dobândit şi de mijloacele probatorii obiectiv disponibile”.

De aceste exemple de perfecţiune evanghelică - sau, potrivit frumoasei expresii a cardinalului Saraiva Martins, de aceste „bătăi ale inimii Bisericii” - are nevoie, deisgur, şi timpul nostru, a continuat Benedict al XVI-lea. „Sfinţii - a afirmat adresându-se postulatorilor - dacă sunt prezentaţi aşa cum se cuvine în dinamismul lor spiritual şi în realitatea lor istorică, contribuie la a face mai credibil şi mai atrăgător cuvântul Evangheliei şi misiunea Bisericii”. Şi pot da loc unei imitaţii de dorit:
• „Contactul cu ei deschide calea unor adevărate învieri spirituale, a unor convertiri durabile şi înfloririi de noi sfinţi. Sfinţii în mod normal generează alţi sfinţi iar apropierea de persoanele lor, sau numai de urmele lor, este întotdeauna salutară, benefică: purifică şi înalţă mintea, deschide inima spre iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. Sfinţenia seamănă bucurie şi speranţă, răspunde setei de fericire pe care oamenii, şi cei de azi, o simt”.
 
Aici serviciul audio: