Creşte starea de îngrijorare pentru siguranţa creştinilor în Turcia, după agresiunea împotriva preotului franciscan capucin Adriano Franchini

(RV - 17 decembrie 2007) Se ameliorează starea sănătăţii părintele Adriano Franchini, superior al Custodiei franciscane din Turcia, internat în spitalul din Izmir, după ce duminică dimineaţă fusese înjunghiat de un tânăr turc în vârstă de 19 ani, Ramazam Bay, care îl atacase după Sfânta Liturghie, celebrată în Biserica Sfântul Anton din satul Karsikaia. Mai întâi a fugit, iar apoi seara agresorul s-a predat Poliţiei, şi ar fi declarat că voia să se răzbune pentru lunga aşteptare ce i-a fost impusă pentru a se converti la creştinism. Părintele Franchini, 65 de ani, călugăr capucin, originar di provincia italiană Modena, are grijă de „Casa Mariei” de la Efes şi trăieşte în Turcia din 1980.
Între timp creşte preocuparea pentru succesiunea unor acţiuni violente împotriva creştinilor în Turcia. Amintim asasinarea preotului italian Andrea Santoro la Trabzon la Marea Neagră în februarie 2006 şi uciderea în aprilie anul acesta a trei creştini protestanţi la Malatya, întrucât suspectaţi de prozelitism. Alte amănunte de la episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia.

 
Înainte de toate care sunt ultimele ştiri despre starea părintelui Antonio Franchini?
• „S-a restabilit destul de bine. Cred că spitalizarea va dura puţin timp. A rămas foarte satisfăcut de faptul că primul ministru, prezent duminică la Izmir, a trimis trei deputaţi să-l viziteze şi să-i ureze o grabnică însănătoşire”.

Un nou atentat care loveşte un preot catolic, ultimul dintr-o serie de atacuri mortale şi agresiuni săvârşite în Turcia într-un crescendo - trebuie să spunem - în anii recenţi. Cum interpretaţi aceste acte delincvente? Există un context în ţară ce poate favoriza asemenea acte de intoleranţă exasperată?
• „Mi se pare că în ultima vreme climatul, cu actualul guvern, se ameliorează puţin. Există, însă, încă rezistenţe de tip naţionalist. Eu nu aş vorbi atât de fundamentalism islamic, cât mai degrabă de grupuri care văd creştinismul ca un corp străin şi au o tendinţă xenofobă”.

La originea acestui delict ar fi reacţia acestui tânăr la aşteptarea - potrivit lui - prea îndelungată pentru a fi botezat, pentru a se converti? Mons. Padovese:
• „Aşteptarea lungă este naturală şi este o decizie a Conferinţei episcopale turceşti pentru a evalua dacă există într-adevăr o alegere de credinţă la bază sau dacă sunt alte motive care susţin aceste cereri. Am avut cazurio în care unii cereau să devină creştini în primul rând pentru a avea un suport economic sau pentru a avea posibilitatea de a merge în străinătate, sperând că Biserica i-ar putea ajuta în aceasta. Prin urmare e necesar un catehumenat de cel puţin trei ani, în timpul căruia se vede sinceritatea intenţiei şi perseverenţa. Criterii, acestea, care au fost fixate şi care sunt valabile pentru toţi”.

Dar este adevărat că există teama ca unii să încerce ‚false’ convertiri pentru a lansa apoi acuzaţii de prozelitism?
• „Da, dacă ne gândim că în fond acei tineri care au masacrat protestanţii la Malayata aveau un bun contact cu ei, aceasta este - după mine - ce mai bună confirmare”.

Trebuie spus, totuşi, că prozelitismul în Turcia nu este infracţiune?
• „Trebuie, însă, să se ţină cont nu numai de ceea ce legea spune, dar şi de mentalitatea de tip islamic. Faptul că se trece de la o religie la alte şi tocmai de la Islam la Catolicism este văzut ca o apostazie”.

Dar au crescut măsurile de siguranţă pentru exponenţii religioşi creştini? Dumneavoastră, de exemplu, sunteţi supuşi excortei?
• „Da, dar aceste măsuri sunt - aş zice - şi o armă cu două tăişuri deoarece pe de o parte tutelează şi pe de alta creează un control asupra persoanelor pe care le întâlnim. Poate, deci, fi indispensabilă dat şi limitativă”.

După acest ultim fapt, excelenţă, ce stare de suflet trăiţi?
• „Voinţa de a continua să fim aici şi să arătăm că în fond nu suntem un corp străin în interiorul unei ţări. Creştinismul turc este o realitate şi trebuie să se menţină în interiorul acestei ţări ca o componentă a "turcismului". Acest lucru este important de spus”.
 
Aici serviciul audio: