Creşte starea de îngrijorare pentru siguranţa creştinilor în Turcia, după agresiunea
împotriva preotului franciscan capucin Adriano Franchini
(RV - 17 decembrie 2007) Se ameliorează starea sănătăţii părintele Adriano Franchini,
superior al Custodiei franciscane din Turcia, internat în spitalul din Izmir, după
ce duminică dimineaţă fusese înjunghiat de un tânăr turc în vârstă de 19 ani, Ramazam
Bay, care îl atacase după Sfânta Liturghie, celebrată în Biserica Sfântul Anton din
satul Karsikaia. Mai întâi a fugit, iar apoi seara agresorul s-a predat Poliţiei,
şi ar fi declarat că voia să se răzbune pentru lunga aşteptare ce i-a fost impusă
pentru a se converti la creştinism. Părintele Franchini, 65 de ani, călugăr capucin,
originar di provincia italiană Modena, are grijă de „Casa Mariei” de la Efes şi trăieşte
în Turcia din 1980. Între timp creşte preocuparea pentru succesiunea unor acţiuni
violente împotriva creştinilor în Turcia. Amintim asasinarea preotului italian Andrea
Santoro la Trabzon la Marea Neagră în februarie 2006 şi uciderea în aprilie anul acesta
a trei creştini protestanţi la Malatya, întrucât suspectaţi de prozelitism. Alte
amănunte de la episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia. Înainte
de toate care sunt ultimele ştiri despre starea părintelui Antonio Franchini? •
„S-a restabilit destul de bine. Cred că spitalizarea va dura puţin timp. A rămas foarte
satisfăcut de faptul că primul ministru, prezent duminică la Izmir, a trimis trei
deputaţi să-l viziteze şi să-i ureze o grabnică însănătoşire”.
Un nou atentat
care loveşte un preot catolic, ultimul dintr-o serie de atacuri mortale şi agresiuni
săvârşite în Turcia într-un crescendo - trebuie să spunem - în anii recenţi. Cum interpretaţi
aceste acte delincvente? Există un context în ţară ce poate favoriza asemenea acte
de intoleranţă exasperată? • „Mi se pare că în ultima vreme climatul, cu actualul
guvern, se ameliorează puţin. Există, însă, încă rezistenţe de tip naţionalist. Eu
nu aş vorbi atât de fundamentalism islamic, cât mai degrabă de grupuri care văd creştinismul
ca un corp străin şi au o tendinţă xenofobă”.
La originea acestui delict
ar fi reacţia acestui tânăr la aşteptarea - potrivit lui - prea îndelungată pentru
a fi botezat, pentru a se converti? Mons. Padovese: • „Aşteptarea lungă este
naturală şi este o decizie a Conferinţei episcopale turceşti pentru a evalua dacă
există într-adevăr o alegere de credinţă la bază sau dacă sunt alte motive care susţin
aceste cereri. Am avut cazurio în care unii cereau să devină creştini în primul rând
pentru a avea un suport economic sau pentru a avea posibilitatea de a merge în străinătate,
sperând că Biserica i-ar putea ajuta în aceasta. Prin urmare e necesar un catehumenat
de cel puţin trei ani, în timpul căruia se vede sinceritatea intenţiei şi perseverenţa.
Criterii, acestea, care au fost fixate şi care sunt valabile pentru toţi”.
Dar
este adevărat că există teama ca unii să încerce ‚false’ convertiri pentru a lansa
apoi acuzaţii de prozelitism? • „Da, dacă ne gândim că în fond acei tineri
care au masacrat protestanţii la Malayata aveau un bun contact cu ei, aceasta este
- după mine - ce mai bună confirmare”.
Trebuie spus, totuşi, că prozelitismul
în Turcia nu este infracţiune? • „Trebuie, însă, să se ţină cont nu numai
de ceea ce legea spune, dar şi de mentalitatea de tip islamic. Faptul că se trece
de la o religie la alte şi tocmai de la Islam la Catolicism este văzut ca o apostazie”.
Dar
au crescut măsurile de siguranţă pentru exponenţii religioşi creştini? Dumneavoastră,
de exemplu, sunteţi supuşi excortei? • „Da, dar aceste măsuri sunt - aş zice
- şi o armă cu două tăişuri deoarece pe de o parte tutelează şi pe de alta creează
un control asupra persoanelor pe care le întâlnim. Poate, deci, fi indispensabilă
dat şi limitativă”.
După acest ultim fapt, excelenţă, ce stare de suflet
trăiţi? • „Voinţa de a continua să fim aici şi să arătăm că în fond nu suntem
un corp străin în interiorul unei ţări. Creştinismul turc este o realitate şi trebuie
să se menţină în interiorul acestei ţări ca o componentă a "turcismului". Acest lucru
este important de spus”. Aici serviciul audio: