Duminica "Bucuraţi-vă" şi adevărata bucurie a Naşterii Domnului în alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea Îngerul Domnului (text)

RV - 16 decembrie 2007) La Roma, zi rece dar plăcută, cu soare puternic la amiază, duminica aceasta în care papa Benedict al XVI-lea, după vizita pastorală la parohia „Sfânta Maria a Rozariului de Pompei la Martirii Portuenzi” situată la marginea oraşului, a recitat la amiază antifonul marian „Îngerul Domnului” împreună cu mii de credincioşi, romani şi pelerini reuniţi în Piaţa Sfântul Petru. Aici este instalat un monumental brad de Crăciun, aproape de ieslea Naşterii Domnului, care va fi deschisă în ajunul sărbătorii. La terminarea alocuţiunii şi a rugăciunii „Angelus” Benedict al XVI-lea dat ca de obicei binecuvânarea apostolică, binecuvântând de această dată şi micile statui reprezentând Pruncul Isus pe care numeroşi copii din Roma le purtaseră cu ei pentru a le aşeza, apoi, în ieslele de Crăciun amenajate în familii, în casele lor precum şi în oratoriile parohiale şi şcoli.


Iată textul alocuţiunii Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru.

Dragi fraţi şi surori!
„Gaudete in Domino semper - Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Fil 4,4). Cu aceste cuvinte ale Sfântului Paul se deschide Sfânta Liturghie a celei de-a III-a Duminici de Advent, care din acest motiv este numită „gaudete”. Apostolul îndeamnă creştinii să se bucurie deoarece venirea Domnului, adică întoarcerea sa în slavă, este sigură şi nu va întârzia. Biserica îşi însuşeşte această invitaţie, în timp ce se pregăteşte să celebreze Crăciunul iar privirea sa se îndreaptă tot mai mult spre Betleem. De fapt, noi aşteptăm cu speranţă sigură a doua venire a lui Cristos, întrucât am cunoscut-o pe cea dintâi. Misterul Betleemului ni-l dezvăluie pe Dumnezeu-cu-noi, Dumnezeul foarte apropiat nouă, nu doar în sens spaţial şi temporal; El ne este aproape pentru că s-a „logodit”, pentru a spune astfel, cu umanitatea noastră; a luat asupra sa condiţia noastră, alegând să fie în toate asemenea nouă, în afară de păcat, pentru a ne face să devenim asemenea Lui. Bucuria creştină izvorăşte, de aceea, din această certitudine: Dumnezeu este aproape, este cu mine, este cu noi, în bucurie şi în durere, în sănătate şi în boală, ca prieten şi mire credincios. Iar această bucurie rămâne şi în încercare, chiar şi în suferinţă, şi rămâne nu la suprafaţă, ci în profunzimea persoanei care se încredinţează lui Dumnezeu şi se încrede în El.

Unii se întreabă: dar este încă posibilă astăzi această bucurie? Răspunsul îl dau, prin viaţa lor, bărbaţi şi femei de orice vârstă şi condiţie socială, fericiţi să-şi consacre existenţa altora! Fericita Maica Tereza de Calcutta nu a fost oare, în vremurile noastre, o martoră de neuitat a adevăratei bucurii evanghelice? Trăia zilnic în contact cu mizeria, degradarea umană, moartea. Sufletul ei a cunoscut încercarea nopţii întunecate a credinţei, şi cu toate acestea a dăruit tuturor zâmbetul lui Dumnezeu. Citim în una din scrierile sale: „Noi aşteptăm cu nerăbdare paradisul, unde este Dumnezeu, dar este în puterea noastră a sta în paradis încă de pe pământ şi din acest moment. A fi fericiţi cu Dumnezeu înseamnă: a iubi ca El, a ajuta ca El, a da ca El, a sluji ca El” (La gioia di donarsi agli altri, Ed. Paoline, 1987, p. 143). Da, bucuria intră în inima celui care se pune în serviciul celor mici şi al săracilor. În cine iubeşte astfel, Dumnezeu îşi ia locuinţă iar sufletul e cuprins de bucurie. Dacă în schimb se face din fericire un idol, se greşeşte drumul şi este cu adevărat dificil a găsi bucuria despre care vorbeşte Isus. Aceasta este, din păcate, propunerea, oferta culturilor care pun fericirea individuală în locul lui Dumnezeu, mentalitate care află un efect al său emblematic în căutarea plăcerii cu orice preţ, în răspândirea folosirii de droguri ca fugă, ca refugiu în paradisuri artificiale, ce se dovedesc apoi cu totul iluzorii.

Dragi fraţi şi surori, chiar şi la Crăciun se poate greşi strada, a schimba adevărata sărbătoare cu aceea care nu deschide inima spre bucuria lui Cristos. Fecioara Maria să ajute toţi creştinii, şi oamenii în căutare de Dumnezeu, să ajungă până la Betleem, pentru a întâlni Pruncul care s-a născut pentru noi, pentru mântuirea şi fericirea tuturor oamenilor.

După recitarea antifonului Îngerul Domnului Benedict al XVI-lea a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă si italiană dar mai întâi a salutat copiii din Roma:

„Doresc să salut înainte de toate copiii şi adolescenţii din Roma, veniţi şi anul acesta în număr mare să primească binecuvântarea Pruncuşorilor pentru ieslele lor. Prea iubiţilor, cu mare afecţiune vă urez un Crăciun fericit vouă şi celor din familiile voastre. În timp ce mulţumesc Centrului Oratorii Romane care organizează această frumoasă iniţiativă, îndemn preoţii, părinţii şi catiheţii să colaboreze cu entuziasm pentru educaţia creştină a celor mai mici”.