Papa a amintit la "Angelus" că trebuie să devenim mici, asemeni Pruncului de la Betleem, pentru a intra în Împărăţia Cerurilor: reflecţia mons. Cosmo Francesco Ruppi

(RV - 10 decembrie 2007) Pe drumul Adventului, trebuie să răsune în comunităţile noastre creştine rechemarea lui Ioan Botezătorul la pocăinţă: este îndemnul viu lansat de Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru antifonul „Îngerul Domnului”. Papa a subliniat de asemenea că „prin comportamentul concret pe care îl avem în viaţă, decidem asupra sorţii noastre veşnice”. Un pasaj din alocuţiunea Papei asupra căruia se opreşte mons. Cosmo Francesco Ruppi, arhiepiscop de Lecce (Italia):
• „Când papa spune că Împărăţia cerurilor se pregăteşte din acest moment, se pregăteşte pe pământ, adică Împărăţia cerurilor, destinul viitor se hotărăşte astăzi. Aceasta comportă un act de mare responsabilitate nu numai pentru creştini, dar pentru toţi oamenii. Nu trebuie să ne gândim la Judecată ca la un eveniment care se petrece la sfârşitul vieţii omului sau la sfârşitul lumii, ci trebuie să ne gândim la Judecată chiar din acest moment. A pregăti calea Domnului vrea să spună nu doar a pregăti calea Domnului care se naşte, dar şi pentru Domnul care ne judecă. Este o Judecată care începe din acest moment”.

O judecată care, cum a amintit Papa în enciclica „Spe slavi” nu este un moment doar de dreptate, dar şi de speranţă…
• „În Enciclică, Papa a subliniat că străzile speranţei sunt trei: rugăciunea, suferinţa şi Judecata. Trebuie să spun că atunci când am citit această parte a Enciclicei, a trebuit să o recitesc deoarece ştiam că strada speranţei este rugăciunea şi poate chiar suferinţa, dar nu Judecata…A considera că şi Judecata este o cale a speranţei este într-adevăr util, pentru eu, creştin de azi, pot pregăti speranţa într-o împărăţie viitoare gândindu-mă că voi fi judecat. Gândul la Judecată este un gând foarte salutar pentru a îndrepta viaţa omului”.

Papa, de altfel, referindu-se tot la Ioan Botezătorul care cheamă la pocăinţă spune că „e necesar a fi atenţi la a se simţi în siguranţă doar pentru faptul că cineva aparţine la poporul ales”. Un îndemn autocritic?
• „Este o avizare pentru noi creştinii de a nu prezuma nimic. Faptul de a fi ucenici ai lui Cristos, de a fi botezaţi nu garantează Împărăţia cerurilor. Aceasta se cucereşte, şi cum spune Isus: „Împărăţia cerurilor se cucereşte zi de zi”. A avea prezumţia de a se mântui numai pentru că se aparţine la poporul ales, ebraic sau creştin, nu ajută la nimic. Este vorba doar de un început de drum al mântuirii. Este foarte important ceea ce Papa a spus duminică la rugăciunea „Îngerul Domnului”, deoarece reprezintă un avertisment nu numai pentru oamenii de bunăvoinţă dar mai ale pentru noi creştinii”.

În finalul reflecţiei de la rugăciunea „Îngerul Domnului”, Papa găseşte o imagine de o extraordinară bunătate: „La apusul zilelor noastre pe pământ - a spus Benedict al XVI-lea - v om fi evaluaţi în baza asemănării sau nu, cu Pruncul care stă să se nască în peştera săracă de la Betleem…”
• „Se simte în aceasta şi cuvântul Sfintei Tereza, care spunea: „La sfârşitul zilelor noastre vom fi judecaţi asupra iubirii”. Papa spune, privind acest Prunc, să ne amintim că va fi El, Dumnezeul devenit Prunc, judecătorul şi Acela care ne va judeca în baza faptelor noastre. Este foarte frumos a reflecta că dacă noi nu vom deveni ca pruncii nu vom intra în Împărăţia cerurilor. Isus s-a făcut Copil tocmai pentru a ne face să înţelegem că pentru a intra în Împărăţia cerurilor trebuie să fim copii”.

Aici serviciul audio: