Benedict al XVI-lea a primit luni primul grup de episcopi japonezi, în vizită "ad
limina"
RV 10 dec 2007. Numărul vocaţiilor în uşoară scădere şi eficacitatea
structurilor formative, sunt două teme care sintetizează luminile şi umbrele Bisericii
din Japonia, ai cărei episcopi au început luni vizita "ad limina apostolorum". Biserica
catolică din Japonia este foarte mică în raport cu populaţia locală – circa jumătate
de milion de catolici faţă de circa 125 de milioane de locuitori, în rândul cărora
se bucură de un mare respect. Rădăcinile ei datează din secolul al XVI-lea, graţie
activităţii misionare a Sf. Francisc Xaveriu. Papa a primit luni un grup de episcopi
japonezi, ocazie de a împărtăşi cu Episcopul Romei solicitudinea pentru luminile şi
umbrele unei Ţări ce se distinge prin optima funcţionare a institutelor de formare
catolică şi prin carenţa de noi vocaţii.
Printre episcopii care au adus luni
salutul nipon papei Benedict al XVI-lea era şi mons. Joseph Atsumi Misue şi mons.
Joseph Mitsuaki Takami, episcopul de Hiroshima, respectiv, arhiepiscopul de Nagasaki.
Oraşele simbol al holocaustului nuclear se confruntă cu aceleaşi problematici pastorale
întâlnite de celelalte metropole din Ţara Soarelui Răsare. Nu-i lipseşte, desigur,
Japoniei creştine, o lungă tradiţie istorică. Era 15 august 1549 când un om cu haina
călugărească neagră a debarcat la Kagoshima, în insula Kyushu: era un preot iezuit
de 43 de ani, al cărui nume avea să rămână în istoria Bisericii şi a Ţării orientale:
Francisc Xaveriu. Cel pe care cum îl venerăm ca sfânt, avea să moară doar trei ani
mai târziu, dar i-a fost suficient să predice Evanghelia, primit de disponibilitatea
autorităţilor şi a populaţiei. Sămânţa creştinismului în Japonia era astfel aruncată,
dar sângele martirilor o va face să crească în acea plantă mică şi solidă care este
astăzi. În 1597, 26 de japonezi care primiseră botezul, erau ucişi la Nagasaki: din
acel moment şi pînă la începutul veacului trecut, cine-şi mărturisea credinţa în Cristos
risca deseori să plătească cu viaţa.
În ciuda climatului de dialog, instaurat
după al doilea război mondial, una din greutăţile răspândirii Evangheliei rămâne din
partea japonezilor percepţia creştinismului ca "religie străină". Această percepţie,
a explicat pentru RV mons. Xavier Osamu Mizobe, episcop de Takamatsu, se datorează
îndeosebi faptului că societatea japoneză, fiind esenţial plurireligioasă şi panteistă,
păstrează o anumită distanţă faţă de monoteism, aşadar şi faţă de creştinism.
Potrivit
statisticii pe 2006, la cei aproximativ 500.000 de botezaţi locali se adaugă un număr
echivalent de catolici, în continuă creştere, de altă naţionalitate. Datele generale
oferite de Conferinţa Episcopală Japoneză arată că s-au înregistrat peste 7000 de
botezuri, alţi 5.400 de catehumeni se pregăteau pentru a deveni creştini, preoţii
împreună cu episcopii sunt circa 1.550, seminariştii, 138 şi circa 6000 sunt călugăriţe.
În acest cadru, unde la rezistenţele culturale se adaugă scăderea demografică
şi căutarea prestigiului socio-economic, ce rol revine
laicilor şi structurilor ecleziale? Ne răspunde mons. Osamu Mizobe:
•
"După Conciliul Vatican al II-lea Biserica din Japonia a început să acorde formării
laicilor o atenţie sporită. Mai sunt însă multe de făcut în acest domeniu. Numărul
catolicilor este foarte mic: ei sunt mai puţin de 0,3 la sută din populaţie. În ciuda
acestui număr redus, influenţa catolicismului şi a creştinismului, în general, este
foarte puternică, pentru că în şcolile catolice, în şcolile misionarilor – inclusiv
protestante – educaţia este asigurată de profesori creştini (...). Acum, Biserica
locală îşi îndreaptă atenţia asupra problemelor sociale. Vrem să vorbim despre acest
lucru cu Sf. Părinte, pentru că vrem să oferim societăţii japoneze doctrina socială
a Bisericii. Anul viitor vom avea beatificarea Martirilor Japonezi, prin care aducem
omagiu nu numai Bisericii japoneze din trecut dar ne dorim ca martirii să dea un mesaj
şi pentru societatea de astăzi, acolo unde muncim şi trăim".