La "Îngerul Domnului" papa Benedict al XVI-lea a invitat la „a deschide inima şi a-l
primi pe Fiul lui Dumnezeu care vine”. Marele profet Ioan Botezătorul strigă şi în
pustiurile lumii de azi: „Pregătiţi calea Domnului!”
(RV - 9 decembrie 2007) La rugăciunea Îngerul Domnului, papa Benedict al XVI-lea
a invitat la a păşi pe urmele Fiului lui Dumnezeu, făcând din existenţele noastre
un dar de iubire şi deschizând inima lui Isus Cristos. Roadele iubirii - a
subliniat Papa - sunt „cele vrednice de pocăinţă” la care face referinţă Sfântul Ioan
Botezătorul care strigă şi în pustiurile lumii de azi: „Pregătiţi calea Domnului!”.
Vreme
instabilă cu cer schimbător la Roma în a doua duminică din Advent. Totuşi, cu toată
forfota pregătirilor de Crăciun, într-adevăr prezenţă surprinzător de mare, zeci de
mii de persoane, pelerini şi turişti, s-au reunit la amiază în Piaţa Sfântul Petru
pentru tradiţionala întâlnire de rugăciune cu Sfântul Părinte. Este o dovadă că în
ciuda aparenţelor, lumea noastră de azi este însetată de un cuvânt înălţător, clar,
ziditor de suflet, indicator de direcţie în viaţă, dătător de sens, altfel nu se explică
numeroasa prezenţă la asemenea întâlniri.
De fapt, fără dimensiunea spirituală,
- esenţialul sărbătorilor de Crăciun - constituită de naşterea Pruncului Mântuitor,
multele pregătiri din aceste zile cu toată înfăţişarea lor exterioară ar fi o trudă
fără rost. Rezultatul lor nu ar fi decât o plasă de păianjen ai cărei stropi de rouă
în bătaia razelor soarelui de dimineaţă, strălucesc asemenea unor diamante. Însă,
e de ajuns să rupi firul sau ramura de care atârnă, şi totul se prăbuşeşte făcând
să apară efemerul sclipitor în toată caducitatea sa. E nevoie de aceea ca “marea plasă”
decorativă realizată în vederea Crăciunului să fie fixată sus, făcând-o să atârne
de un colţ al cerului. Se cere, în alte cuvinte, o anumită grijă de a nu celebra minunatul
eveniment în absenţa “Celui sărbătorit”.
De altfel în alocuţiunea sa duminicală
papa Benedict invită la o pregătire esenţială ce constituie suportul indisepnsabil
al bucuriei Crăciunului: pregătirea prin convertirea inimieii. Să-l ascultăm: •
„Dragi fraţi şi surori, ieri, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, liturgia ne-a
invitat să îndreptăm privirea spre Maria, mama lui Isus şi mama noastră, Stea de speranţă
pentru fiecare om. Astăzi, în a doua duminică de Advent ne prezintă figura austeră
a Înaintemergătorului. pe care evanghelistul Matei îl introduce astfel: „În zilele
acelea, Ioan Botezătorul a venit să predice în pustiul Iudeii, spunând: „Convertiţi-vă
căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”(Mt 3, 1-2). Misiunea sa a fost aceea
de a pregăti şi netezi calea înaintea lui Mesia, chemând poporul lui Israel să se
căiască de propriile păcate şi să corecteze orice nedreptate. Prin cuvinte exigente
Ioan Botezătorul anunţa judecata iminentă: „Tot copacul care nu face rod bun va fi
tăiat şi aruncat în foc”(Mt 3,10). Punea în gardă mai ales asupra făţărniciei
aceluia care se simţea în siguranţă pentru singurul fapt de a aparţine la poporul
ales: în faţa lui Dumnezeu - spunea - nimeni nu are titluri cu care să se fălească,
dar trebuie să facă „roade vrednice de pocăinţă”(Mt 3,8).
În timp ce
continuă drumul Adventului, în timp ce ne pregătim să celebrăm Naşterea lui Cristos,
răsună în comunităţile noastre această rechemare a lui Ioan Botezătorul la convertire.
•
„Este o invitaţie presantă la a deschide inima şi la a primi pe Fiul lui Dumnezeu
care vine în mijlocul nostru pentru a face evidentă judecata lui Dumnezeu. Tatăl -
scrie evanghelistul Ioan - nu judecă pe nimeni, dar a încredinţat Fiului puterea de
a judeca, pentru că este Fiul omului (cfr In 5,22.27). Şi în continuare papa
Benedict: • „Şi este astăzi, în prezent, că se joacă destinul nostru viitor; este
prin comportamentul concret pe care îl avem în această viaţă că decidem asupra sorţii
noastre veşnice. La apusul zilelor noastre pe pământ, în momentul morţii, vom fi evaluaţi
în baza asemănării noaste sau nu cu Pruncul care stă să se nască în peştera săracă
de la Betleem, deoarece El este criteriul de măsură pe care Dumnezeu l-a dat omenirii.
Tatăl ceresc, care în naşterea Fiului său Unul-născut ne-a manifestat iubirea sa milostivă,
ne cheamă să păşim pe urmele sale făcând, asemenea Lui, din existenţele noastre un
dar de iubire. Iar roadele iubirii sunt acela „roade vrednice de pocăinţă” la care
face referinţă Ioan Botezătorul, în timp ce prin cuvinte biciuitoare se adresează
farizeilor şi saduceilor veniţi în grabă, între mulţime, la botezul său.
Prin
intermediul Evangheliei, Ioan Botezătorul continuă să vorbească de-a lungul secolelor,
fiecărei generaţii. Cuvintele sale clare şi dure apar cât se poate de salutare pentru
noi, bărbaţi şi femei ai timpului nostru, în care chiar modul de a trăi şi percepe
Crăciunul resimte din păcate, foarte adesea, influenţa unei mentalităţi materialiste.
• „Glasul”, „vocea” marelui profet ne cere să pregătim calea Domnului care vine,
în pustiurile de azi, deşerturi exterioare şi interioare, însetate de apa vie care
este Cristos. Să ne călăuzească Fecioara Maria la o adevărată convertire a inimii,
pentru ca să putem face alegerile necesare spre a pune în acord mentalităţile noastre
cu Evanghelia”.
După recitarea antifonului „Angelus Domini”, Îngerul Domnului
în limba latină, papa Benedict a amintit că în cursul după-amiezii de
joi 13 decembrie va întâlni studenţii şi profesorii Universităţilor romane,
la terminarea Sfintei Liturghii care va fi prezidată de cardinalul Camillo
Ruini. Apoi a adăugat: • „Vă aştept în număr mare, dragi tineri, pentru
a ne pregăti la Sfânta Naştere invocând darul Spiritului de înţelepciune pentru întreaga
comunitate universitară”.
Au urmat, ca de obicei saluturile particulare. Duminica
aceasta, au fost în cele şase limbi nelipsite: franceză, engleză, germană, spaniolă,
polonă şi italiană.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict
la întâlnirea cu pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, binecuvântare pe care
o extinde la toţi cei care, şi pe această cale, o primesc în spirit de credinţă. •
Binecuvântarea apostolică.