Ioan Botezătorul, profet al Adventului: "Pregătiţi calea Domnului". Alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 9 decembrie 2007) Vreme instabilă cu cer schimbător pe cerul Romei în această a doua duminică din Advent. Totuşi, cu toată forfota pregătirilor de Crăciun, într-adevăr prezenţă surprinzător de numeroasă în Piaţa San Pietro. Zeci de mii de persoane, pelerini şi turişti, s-au reunit la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru tradiţionala întâlnire de rugăciune cu Sfântul Părinte. Este o dovadă că în ciuda aparenţelor, lumea noastră de azi este însetată de un cuvânt înălţător, clar, ziditor de suflet, indicator de direcţie în viaţă, dătător de sens, altfel nu se explică numeroasa prezenţă la asemenea întâlniri.

De fapt, fără dimensiunea spirituală, - esenţialul sărbătorilor de Crăciun - constituită de naşterea Pruncului Mântuitor, multele pregătiri din aceste zile cu toată înfăţişarea lor exterioară ar fi o trudă fără rost. Rezultatul lor nu ar fi decât o plasă de păianjen ai cărei stropi de rouă în bătaia razelor soarelui de dimineaţă, strălucesc asemenea unor diamante. Însă, e de ajuns să rupi firul sau ramura de care atârnă, şi totul se prăbuşeşte făcând să apară efemerul sclipitor în toată caducitatea sa. E nevoie de aceea ca “marea plasă” decorativă realizată în vederea Crăciunului să fie fixată sus, făcând-o să atârne de un colţ al cerului. Se cere, în alte cuvinte, o anumită grijă de a nu celebra minunatul eveniment în absenţa “Celui sărbătorit”.

De altfel în alocuţiunea sa duminicală papa Benedict invită la o pregătire esenţială ce constituie suportul indisepnsabil al bucuriei Crăciunului: pregătirea prin convertirea inimii.

Redăm textul alocuţiunii Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru şi informare imediată:

Dragi fraţi şi surori, ieri, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, liturgia ne-a invitat să îndreptăm privirea spre Maria, mama lui Isus şi mama noastră, Stea de speranţă pentru fiecare om. Astăzi, în a doua duminică de Advent ne prezintă figura austeră a Înainteamergătorului. pe care evanghelistul Matei îl introduce astfel: „În zilele acelea, Ioan Botezătorul a venit să predice în pustiul Iudeii, spunând: „Convertiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”(Mt 3, 1-2). Misiunea sa a fost aceea de a pregăti şi netezi calea înaintea lui Mesia, chemând poporul lui Israel să se căiască de propriile păcate şi să corecteze orice nedreptate. Prin cuvinte exigente Ioan Botezătorul anunţa judecata iminentă: „Tot copacul care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc”(Mt 3,10). Punea în gardă mai ales asupra făţărniciei aceluia care se simţea în siguranţă pentru singurul fapt de a aparţine la poporul ales: în faţa lui Dumnezeu - spunea - nimeni nu are titluri cu care să se fălească, dar trebuie să facă „roade vrednice de pocăinţă”(Mt 3,8).

În timp ce continuă drumul Adventului, în timp ce ne pregătim să celebrăm Naşterea lui Cristos, răsună în comunităţile noastre această rechemare a lui Ioan Botezătorul la convertire. Este o invitaţie presantă la a deschide inima şi la a primi pe Fiul lui Dumnezeu care vine în mijlocul nostru pentru a face evidentă judecata lui Dumnezeu. Tatăl - scrie evanghelistul Ioan - nu judecă pe nimeni, dar a încredinţat Fiului puterea de a judeca, pentru că este Fiul omului (cfr In 5,22.27). Şi este astăzi, în prezent, că se joacă destinul nostru viitor; este prin comportamentul concret pe care îl avem în această viaţă că decidem asupra sorţii noastre veşnice. La apusul zilelor noastre pe pământ, în momentul morţii, vom fi evaluaţi în baza asemănării noaste sau nu cu Pruncul care stă să se nască în peştera săracă de la Betleem, deoarece El este criteriul de măsură pe care Dumnezeu l-a dat omenirii. Tatăl ceresc, care în naşterea Fiului său Unul-născut ne-a manifestat iubirea sa milostivă, ne cheamă să păşim pe urmele sale făcând, asemenea Lui, din existenţele noastre un dar de iubire. Iar roadele iubirii sunt acela „roade vrednice de pocăinţă” la care face referinţă Ioan Botezătorul, în timp ce prin cuvinte usturătoare se adresează farizeilor şi saduceilor veniţi în grabă, între mulţime, la botezul său.

Prin intermediul Evangheliei, Ioan Botezătorul continuă să vorbească de-a lungul secolelor, fiecărei generaţii. Cuvintele sale clare şi dure apar cât se poate de salutare pentru noi, bărbaţi şi femei ai timpului nostru, în care chiar modul de a trăi şi percepe Crăciunul resimte din păcate, foarte adesea, influenţa unei mentalităţi materialiste. „Glasul”, „vocea” marelui profet ne cere să pregătim calea Domnului care vine, în pustiurile de azi, deşerturi exterioare şi interioare, însetate de apa vie care este Cristos. Să ne călăuzească Fecioara Maria la o adevărată convertire a inimii, pentru ca să putem face alegerile necesare spre a pune în acord mentalităţile noastre cu Evanghelia.

După recitarea antifonului „Angelus Domini”, Îngerul Domnului în limba latină, papa Benedict a amintit: „În cursul după-amiezii de joi 13 decembrie voi întâlni universitarii Ateneelor romane, la terminarea Sfintei Liturghii care va fi prezidată de cardinalul Camillo Ruini. Vă aştept în număr mare, dragi tineri, pentru a ne pregăti la Sfânta Naştere invocând darul Spiritului de înţelepciune pentru întreaga comunitate universitară”

Au urmat, ca de obicei saluturile particulare. Duminica aceasta, au fost în cele şase limbi nelipsite: franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.