"Fără Dumnezeu sau împotriva Lui, nu vom găsi niciodată calea ce conduce spre iubire şi pace. Maria, Maica Speranţei, este şi Mama noastră": Benedict al XVI-lea, la tradiţionalul omagiu floral adus de 8 decembrie Fecioarei Neprihănite, în Piaţa Spania din centrul istoric al Romei

RV 08 dec 2007. "Maria, cea plină de har, ne aminteşte că toţi suntem fraţi şi că Dumnezeu este Creatorul nostru şi Tatăl nostru. Fără el, sau mai rău, împotriva lui, noi oamenii nu vom putea găsi niciodată calea care conduce spre iubire, nu vom putea birui niciodată puterea duşmăniei şi a violenţei, nu vom putea construi niciodată o pace durabilă" – sunt cuvintele vibrante ale papei Benedict al XVI-lea care aşa cum s-a spus, a mers sâmbătă după amiază în Piaţa Spania din centrul vechi al Romei pentru tradiţionalul act de veneraţie faţă de Maria Neprihănită.
Mii de pelerini şi turişti, în ciuda vremii ploioase, au străjuit traseul pe care avea să treacă Sfântul Părinte, care s-a oprit mai întâi la biserica Preasfânta Treime: aici, s-a desfăşurat omagiul adus de Asociaţia Comercianţilor de pe renumita Via Condotti, una din cele mai frecventate străzi din centrul Urbei. Ajuns apoi la coloana din Piaţa Spania, pe care se află statuia Fecioarei Maria, Papa a fost primit de card. Camillo Ruini, vicarul Sanctităţii Sale pentru dieceza Romei, card. Julian Herranz, primarul oraşului şi alte autorităţi civile. Papa a binecuvântat mai întâi un coş de trandafiri care a fost depus la picioarele coloanei Neprihănitei.
După proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu şi o scurtă litanie mariană, Benedict al XVI-lea a afirmat la omilie:
• "Păşind pe urmele predecesorilor mei, mă unesc şi eu alături de voi, dragi credincioşi din Roma, pentru a sta cu afecţiune şi iubire filială la picioarele Mariei, care de 150 de ani, de acum, veghează din înaltul acestei coloane asupra Oraşului nostru".
Această manifestare religioasă, a reluat Sf. Părinte, este în acelaşi timp o fericită ocazie pentru cei care trăiesc sau sunt în trecere prin Roma, să se simtă cu toţii, chiar şi în diversitatea culturilor, o singură familie care se strânge în jurul unei Mame care – a afirmat – a împărtăşit osteneala zilnică a oricărei femei şi a oricărei mame. Ea este însă o mamă cu totul aparte, aleasă mai dinainte de Dumnezeu pentru o misiune unică şi tainică, aceea de a-l naşte la viaţa pământească pe Cuvântul veşnic al Tatălui, venit în lume pentru mântuirea tuturor. Şi Maria, Neprihănită în zămislirea ei feciorelnică, a străbătut pelerinajul ei pământesc sprijinită de o credinţă puternică, o speranţă de nezdruncinat şi de o iubire smerită şi nemărginită, mergând pe urmele fiului ei Isus. Ea a gustat bucuria înverii când, a treia zi, Cel răstignit a părăsit mormântul şi a învins definitiv puterea păcatului şi a morţii. "Maria, în al cărei sân feciorelnic Dumnezeu s-a făcut om, este Mama noastră! De la înălţimea Crucii, într-adevăr, Isus, înainte de a duce la desăvârşire jertfa sa, ne-a dăruit-o ca mamă şi ei ne-a încredinţat ca pe fiii ei". În această zi, a continuat Sf. Părinte, trebuie să primim învăţătura ei de mamă:
• "Mama noastră cerească nu ne invită oare să fugim de rău şi să facem binele, urmând cu docilitate legea divină înscrisă în inima fiecărui creştin? Ea, care a păstrat speranţa chiar şi în momentul suprem al încercării, nu ne cere oare să nu ne pierdem curajul când suferinţa şi moartea bat la uşa caselor noastre? Nu ne cere să privim cu încredere la viitorul nostru? Nu ne îndeamnă Fecioara Neprihănită să fim fraţi unii faţă de alţii, toţi uniţi în efortul de a construi împreună o lume mai dreaptă, solidară şi paşnică?"
Într-adevăr, Biserica ne-o arată pe Maria ca semn de speranţă sigură şi semn al biruinţei definitive a binelui asupra răului. Ea ne aminteşte că toţi suntem fraţi şi că Dumnezeu este Creatorul şi Tatăl nostru:
• "Fără el sau, mai rău, împotriva lui, noi oamenii nu vom putea găsi niciodată calea care conduce spre iubire, nu vom putea birui niciodată puterea duşmăniei şi a violenţei, nu vom putea construi niciodată o pace durabilă. Să primească oamenii de orice naţiune şi cultură acest mesaj de lumină şi speranţă: să-l primească asemeni unui dar din mâinile Mariei, Maica întregii omeniri (...). ".
•"În enciclica mea 'Spe salvi', făcută publică la începutul Adventului, am scris că Biserica priveşte la Maria şi o invocă drept "Steaua speranţei" (nr. 49). În călătoria noatră comună pe marea istoriei, avem nevoie de 'lumini de speranţă', adică de persoane care primesc lumină de la Cristos 'şi dau astfel orientare pentru traversarea noastră".
Mai mult decât oricine, Maria este pentru noi "Steaua speranţei", ea care a consimţit ca speranţa de milenii să devină realitate, când Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi:
• "Învaţă-ne, Marie, să credem, să sperăm şi să iubim împreună cu Tine; arată-ne calea care conduce la pace, calea spre împărăţia lui Isus. Tu, Steaua Speranţei, care ne aştepţi cu nerăbdare în lumina neapusă a Patriei veşnice, străluceşte asupra noastră în vicisitudinile de fiecare zi, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin!".
În finalul omiliei sale, graţie legăturii prin satelit cu sanctuarele mariane de la Lourdes, în Pirineii francezi şi de la Fourviere, lângă oraşul Lyon, Benedict al XVI-lea a salutat pelerinii Maicii Domnului, în jubileul celor 150 de ani de când Fecioara Maria a apărut sfintei Bernadeta:
• "Fie ca sanctuarele să-şi mărească menirea lor la rugăciune şi la primirea persoanelor care, mai ales prin sacramentul Iertării, vor să regăsească drumul lor spre Dumnezeu". Papa a adresat cordiale urări tuturor celor care, în special tineri, celebrează cu bucurie sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri şi a cerut Fecioarei Maria să vegheze asupra locuitorilor din Lyon şi Lourdes şi a întregii omeniri.

Aici, serviciul audio: