"O inimă curată îl vede uşor pe Cristos în cei mici şi săraci": prezentat la Roma, un nou documentar despre Maica Tereza de Calcutta

RV 06 dec 2007. "Maica Tereza, o fetiţă pe nume Gonxhe", este filmul documentar prezentat recent la Roma. O oră de material video în care regizorul kosovar, Gjon Kolndrekai, povesteşte copilăria călugăriţei albaneze, în timp ce autorităţi civile şi religioase evidenţiază importanţa cunoscutei măicuţe pentru familia din timpurile noastre:

• "O inimă curată îl poate vedea uşor pe Cristos în cei bolnavi, singuri, fără casă"... spunea Maica Tereza de Calcuta, crescută la Skopje, într-o familie care ajuta pe cei săraci. Acesta era ambientul în care a crescut micuţa Gonxhe, care în traducere înseamnă "boboc", o floare crescută între Orient şi Occident, care apoi a prins rădăcini în India. Documentarul îşi propune să scoată la lumină aspecte mai puţin cunoscute din viaţa Maicii Tereza, ridicată de Biserică la gloria altarelor. Regizorul Gjon Kolndrekai:

• "Încă de mică, Maica Tereza, având chiar în familie modele de solidaritate, de caritate, primea cu suflet deschis exemplele părinţilor, pe care le-a trăit apoi în prima persoană, la maturitate".

Era o femeie care fugea de notorietate, cu toate că a primit premiul Nobel: prefera, în schimb, să fie un simplu instrument, sau, după spusele ei, "un creion în mâinile Domnului"; un interlocutor pentru săracii şi pentru mai marii planetei, cărora le cerea să apere întotdeauna familia. "O familie care se roagă împreună – afirma Maica Tereza – este o familie care rămâne unită". Card. Alfonso Lopez Trujillo, preşedintele Cons. Pontifical pentru Familie:
• "Impresiona cel mai mult pasiunea pe care o punea în favoarea unei cauze, pasiunea pentru familie, pentru valoarea pe care o recunoştea în focolarul domestic. Această slujire, însă, o făcea cu foarte mare simplitate şi urmărind cu sfântă şiretenie ţelurile ei, pentru că era şi foarte inteligentă. În lucrurile mărunte, aşadar, ştia să descopere şi semnificaţia autentică".

Măruntă de statură, îmbrăcată într-un simplu sari de culoare albă cu margini albastre, întotdeauna cu rozariul în mână şi surâsul pe buze: este imaginea ei cea mai cunoscută, în spatele căreia stăteau în mod ideal generozitatea unui tată şi tăria unei mame, faţă de care se simţea foarte legată, dar pe care regimul comunist i-a interzis să o mai vadă după plecarea din Albania. De mare efect, prezentarea regizorului Kolndrekai, care a cunoscut-o îndeaproape:
• "Am văzut că în toată viaţa, ea îi trata pe adulţi şi pe copii în acelaşi fel, pentru că în orice adult vedea un copil de ocrotit".

Aici, serviciul audio: