Adventul, timp de aşteptare şi de speranţă; la întâlnirea duminicală pentru antifonul Îngerul Domnului, papa Benedict al XVI-lea a oferit a doua sa Enciclică "Spe salvi", dedicată speranţei, "întregii Biserici şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă" (text)

(RV - 2 decembrie 2007) Sub cerul înnorat al Romei, mii de persoane, romani şi pelerini, s-au reunit la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul de învăţătură al papei Benedict şi a se ruga împreună antifonul marian Angelus - Îngerul Domnului, în prima duminică de Advent, perioada liturgică de pregătire la marea sărbătoarea a Naşterii Domnului.
 
Sâmbătă seară la celebrarea Primelor Vespere în bazilica Sfântul Petru pentru începutul noului An liturgic, Benedict al XVI-lea a încheiat predica cu un îndemn şi o invocaţie:
„Să ne lăsăm şi noi, deci, călăuziţi de Aceea care a purtat în inima şi în sânul ei Cuvântul Întrupat!”
„O Marie, Fecioara aşteptării şi Maica speranţei, reînsufleţeşte în toată Biserica spiritul Adventului, pentru ca omenirea întreagă să pornească la drum spre Betleem, unde a venit, şi din nou va veni să ne viziteze Soarele care răsare din înălţime (cfr Lc 1,78), Cristos Dumnezeul nostru”.

Iată alocuţiunea duminicală a lui Benedict al XVI-lea în versiunea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori, cu această primă duminică de Advent începe un nou an liturgic: Poporul lui Dumnezeu porneşte din nou la drum, pentru a trăi misterul lui Cristos în istorie. Cristos este acelaşi, ieri, astăzi şi în veci (cfr Ev 13,8); în schimb, istoria se schimbă şi cere să fie constant evanghelizată; are nevoie de a fi reînnoită din interior şi singura adevărată noutate este Cristos: El este deplina ei împlinire, viitorul luminos al omului şi al lumii. Înviat din morţi, Isus este Domnul căruia Dumnezeu îi va supune toţi vrăjmaşii, inclusiv moartea însăşi (cfr 1 Cor 15,25-28). Adventul este de aceea timpul prielnic pentru a retrezi în inimile noastre aşteptarea Aceluia „care este, care era şi care vine” (Ap, 1,8). Fiul lui Dumnezeu a venit deja la Betleem, sunt de atunci douăzeci de veacuri, vine în orice moment în sufletul şi în comunitatea dispuse să-l primească, va veni din nou la sfârşitul timpurilor pentru „a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi”. Credinciosul este de aceea mereu vigilent, însufleţit de intima speranţă de a-l întâlni pe Domnul, cum spune psalmistul: „Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte în cuvântul său. Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii ivirea zorilor” (Ps 129,5-6).

Duminica aceasta este, prin urmare, o zi cât se poate de indicată pentru a oferi Bisericii întregi şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă a doua mea Enciclică, pe care am dorit să o dedic tocmai temei speranţei creştine. Se intitulează Spe salvi, pentru că se deschide cu expresia Sfântului Paul: „Spe slavi facti sumus - În speranţă am fost mântuiţi” (Rom 8,24). În acesta, ca şi în alte pasaje ale Noului Testament, cuvântul „speranţă” este strâns legat cu cuvântul „credinţă”. Este un dar care schimbă viaţa celui care îl primeşte, după cum dovedeşte experienţa atâtor sfinţi şi sfinte. În ce consistă această speranţă, atât de mare şi atât de „demnă de încredere” încât să ne facă să spunem că în ea noi avem „mântuirea”? Consistă , esenţial, în cunoaşterea lui Dumnezeu, în descoperirea inimii sale de Tată bun şi milostiv. Isus, prin moartea sa pe cruce şi prin învierea sa, ne-a descoperit chipul său, chipul unui Dumnezeu atât de mare în iubire încât ne împărtăşeşte o speranţă de neclintit, pe care nici moartea nu o poate distruge, deoarece viaţa celui care se încrede în acest Tată se deschide spre perspectiva veşniciei fericite.

Dezvoltarea ştiinţei moderne a marginalizat din ce în ce mai mult credinţa şi speranţa în sfera privată şi individuală, încât astăzi apare în mod evident, şi uneori dramatic, că omul şi lumea au nevoie de Dumnezeu - de adevăratul Dumnezeu! - altminteri rămân lipsiţi de speranţă. Ştiinţa contribuie mult la binele umanităţii, dar nu este în stare să o răscumpere. Omul este răscumpărat de iubirea, care face bună şi frumoasă viaţa personală şi socială. De aceea marea speranţă, cea deplină şi definitivă, este garantată de Dumnezeu, care în Cristos ne-a vizitat şi ne-a dat viaţa, şi în El se va întoarce la sfârşitul timpurilor. În Cristos sperăm, pe El îl aşteptăm! Cu Maria, Mama sa, Biserica merge în întâmpinarea Mirelui: o face cu faptele de caritate, căci speranţa, la fel ca credinţa, se arată în iubire. Un bun Advent tuturor!

După recitarea antifonului „Angelus Domini”, Sfântul Părinte a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană.

În diferitele saluturi Papa s-a referit la începutul noul an liturgic prin prima duminică de Advent care invită la a orienta privirile spre viitor, nu pentru a fugi din timpul prezent, dar pentru a trăi în speranţă şi a duce o bună existenţă (în franceză).

A formulat urarea ca acest timp de aşteptare bucuroasă şi de pregătire spirituală pentru Domnul care vine să fie o adevărată convertire adevărată şi reînnoire interioară pentru creştinii de pretutindeni (în engleză).

A îndemnat credincioşii să se îndrepte spre Cristos, lumina care străluceşte pentru toţi. Primindu-l, noi înşine devenim lumină prin disponibilitatea noastră de a arăta aproapelui bunătatea lui Dumnezeu (în germană).

La începutul Adeventului, a invitat toţi credincioşii să-şi deschidă inimile pentru a trăi cu bucurie darul inefabil al venirii Fiului lui Dumnezeu în lume şi să rămână vigilenţi şi tari în credinţă, sperând în manifestarea lui definitivă şi glorioasă (în spaniolă).

În acest timp de pregătire la venirea lui Cristos, Benedict al XVI-lea a urat ca pelerinajul la Roma să dispună inimile la a-l primi pe Domnul şi Mântuitorul nostru (în slovacă).

 
În prima duminică de Advent liturgia Bisericii ne aminteşte necesitatea de a veghea în spirit de rugăciune pentru a fi gata la întâlnirea cu Cristos care vine. Să perseverăm în aşteptare cu bucurie!(în polonă)

În fine, după ce a menţionat prezenţa unor grupuri de pelerini din diferite localităţi ale Peninsulei, în italiană Papa a spus: „Urez tuturor o duminică plăcută şi un bucuros Advent.