Lectura zilnică a unei pagini din Evanghelii, împreună cu rugăciunea inspirată de
textul citit, cea mai bună iniţiere în Cuvântul lui Dumnezeu: interviu cu cardinalul
Carlo Maria Martini
(RV – 22 noiembrie 2007) A fost publicat în aceste zile documentul „Liniamenta”
al Sinodului convocat de Benedict al XVI-lea pentru luna octombrie a anului viitor,
cu tema „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii”. La
audienţa din 14 noiembrie, Papa i-a invitat pe credincioşi să citească Biblia în mod
frecvent amintind cuvintele Sfântul Ieronim care spunea că a ignora Scriptura înseamnă
a-l ignora pe Cristos. Dar care ar putea fi propunerile în vederea întăririi practicii
de întâlnire cu Cuvântul lui Dumnezeu, ce este izvor de viaţă?
Iată reflecţia
cardinalului Carlo Maria Martini: • „Papa l-a citat pe Sfântul Ieronim
care spune că 'a nu cunoaşte (a ignora) Scripturile înseamnă a nu-l cunoaşte pe Cristos’
şi este foarte frumos faptul că insistă în cadrul audienţelor generale asupra lecturii
Scripturii. Cred că este nevoie de consolidarea a ceea ce Papa numeşte „lectio divina”,
adică a lecturii Sfintei Scripturi ca izvor de rugăciune, atât individual cât şi în
grup, o practică ce conduce la o mare iubire pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi la descoperirea
comorilor sale”.
Documentul „Liniamenta” vorbeşte de riscurile interpretărilor
arbitrare şi reductive ale Scripturii, ce iau naştere fie din lecturi ideologice,
fie din citirea Cuvântului lui Dumnezeu fără un suport al credinţei. Care ar fi riscurile
cele mai grave privind interpretarea Scripturii? • „Aceste riscuri au
fost deja prezentate foarte bine în documentul Comisiei Biblice din 1993 ce menţionează
mai ales aşa-numitele „abordări contextuale”, de exemplu cea „a eliberării” ce se
concentrează asupra textelor narative şi profetice care pun în lumină o situaţie de
opresiune dar riscă să lase la o parte alte texte şi să reducă astfel mesajul biblic.
Un alt exemplu este „abordarea feministă” care are, desigur, anumite valori dar, aşa
cum afirma Comisia Biblică, atunci când exegeza se bazează pe idei preconcepute există
riscul interpretării textelor biblice în manieră tendenţioasă. Există apoi lectura
„fundamentalistă”, ce poate reprezenta pericolul cel mai grav şi care constă în citirea
Scripturii fără a ţine cont de caracterul istoric al Revelaţiei biblice, neacceptând
aşadar adevărul Întrupării, iar în privinţa Evangheliilor nu se ţine cont de dezvoltarea
tradiţiei evanghelice. Desigur, s-a renunţat în mare parte la acest tip de lecturi,
dar sunt în continuare un pericol în rândul poporul lui Dumnezeu”.
Care
este îndatorirea Magisteriului în slujba Cuvântului lui Dumnezeu? • „Magisteriul
are o datorie foarte importantă ce a fost definită cât se poate de bine de Conciliul
Vatican II, în Constituţia dogmatică „Dei Verbum” în care se spune că misiunea de
a interpreta în mod autentic Cuvântul lui Dumnezeu a fost încredinţată numai Magisteriului
viu al Bisericii, dar adaugă apoi că acest Magisteriu nu este însă deasupra Cuvântului
lui Dumnezeu, ci îl slujeşte, învăţând numai ceea ce a fost transmis. Aşadar, Magisteriul
este în slujba Cuvântului, a interpretării autentice a Scripturii”.
Există
azi riscul unei evanghelizări, a unei catehizări desprinse de Cuvântul lui
Dumnezeu? • „Desigur acest risc există mereu atunci când se doreşte o evanghelizare
exclusiv intelectuală, abstractă şi care nu ţine aşadar cont de Cuvânt. De aceea,
în cadrul evanghelizării, este necesară citirea Evangheliilor. Eu i-aş îndemna pe
credincioşi să înceapă chiar de azi lectura Evangheliei după Sfântul Marcu, să citească
o pagină azi, una mâine şi astfel, în fiecare zi, citind câte o pagină să se roage
pentru câteva minute plecând de la textul citit. Cred că ar fi cea mai bună iniţiere
în cunoaşterea Scripturii”.