Fiat panis: nou puternic apel al Papei împotriva foametei în lume, lansat la primirea în Vatican a participanţilor la conferinţa FAO.

(RV - 22 noiembrie 2007) Încă o dată Benedict al XVI-lea şi-a înălţat glasul în apărarea celor mai slabi şi, în special, împotriva scandalului foametei. Ocazia presantului apel a fost audienţa acordată joi dimineaţă participanţilor la cea de-a 34-a Conferinţă generală a FAO, agenţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură cu sediul la Roma. Papa a îndemnat toţi oamenii de bunăvoinţă să se unească pentru a înfrânge foametea şi construi o pace justă şi durabilă bazată pe demnitatea inviolabilă a persoanei umane.

• „E timpul, pentru binele păcii, să se asigure ca fiecare bărbat, femeie, copil să nu trebuiască să mai sufere de foame”: este stăruitorul apel al Sfântului Părinte care în discursul ţinut membrilor agenţiei FAO a subliniat faptul că motoul acestei organizaţii Fiat panis - Să fie pâine „este chiar în inima Evangheliei pe care Biserica este chemată să o proclame”. „Familia umană - a îndemnat - trebuie să găsească instrumentele şi strategiile pentru a rezolva conflictele pricinuite de diferenţele sociale, de rivalităţile etnice şi de enorma disparitate în nivelurile progresului economic”.

• „Omenirea - a mai spus Papa - este însetată de o pace adevărată şi durabilă”, ce poate fi edificate numai dacă, atât cetăţenii cât şi guvernanţii, asumă comportamente „înrădăcinate ferm” în principiul dreptăţii. Dreptate care îşi are fundamentul tocmai „în destinaţia universală a bunurilor creaţiei”. Progresul tehnic, a relevat, „pe cât de important, nu este tot”. Un atare progres trebuie, de fapt, să se insereze „în contextul mai vast al binelui integral al persoanei umane”. A evidenţiat astfel rolul religiei, care poate oferi o contribuţie distinctă mai ales prin formarea minţilor şi a inimilor, „în acord cu o viziune” integrală „a persoanei umane”. Sfântul Scaun, a mai spus Papa, este dintotdeauna angajat să susţină orice efort util în stare „să elibereze umanitatea de foamete şi malnutriţie” conştient că pentru a rezolva aceste probleme nu sunt de ajuns mijloace tehnice rafinate, dar este nevoie urgentă mai ales „de un adevărat spirit de cooperare a tuturor oamenilor de bunăvoinţă”. Această angajare, a continuat „necesită o recunoaştere a demnităţii care aparţine prin natură persoanei umane, în orice stare a existenţei sale”.

• „Toate formele de discriminare”, a avertizat, „în special cele care mortifică dezvoltarea agricolă trebuie combătute, întrucât constituie o violare a dreptului fundamental al fiecărei persoane la a fi liberă de foamete”. Aceste eforturi, a relevat, sunt încă şi mai urgente azi, într-o vreme în care trăim paradoxul unei „răspândirii a sărăciei într-o lume care cunoaşte o bogăţie fără precedent, atât economică cât şi ştiinţifică şi tehnologică”. Uneori, a constata cu amărăciune Sfântul Părinte, obstacolele care se prezintă pot duce la descurajare: războaie, epidemii, dezastre naturale. Totuşi, a fost îndemnul său, „aceste dificultăţi trebuie să servească ca motivaţie spre a dubla eforturile pentru ca fiecare om să poată avea pâinea zilnică”. Biserica, a repetat, este convinsă că cererea de soluţii tehnice mai eficiente trebuie să fie mereu însoţită de programa centrate asupra acelor valori fundamentale care îşi află sursa în demnitatea inalienabilă a persoanei umane”.

• „Pentru a elimina şi promova o dezvoltare adevărată, a mai spus, e nevoie de „un efort unitar” aş comunităţii internaţionale. Astfel, a pus accentul pe necesitatea unor structuri care să asigure o corectă evaluare a resurselor necesare pentru a înfrunta o amplă serie de situaţii. Această luptă împotriva foametei cere „contribuţia fiecărui membru al societăţii” - indivizi, organizaţii de voluntariat, guverne - „respectând mereu acele principii morale care constituie patrimoniul comun al fiecărei persoane şi fundamentul oricărei vieţi sociale”. Comunitatea internaţională, a avertizat Papa, trebuie să facă uz mereu de acest „tezaur de valori comune”, deoarece dezvoltarea poate fi „autentică şi durabilă”, numai dacă este alimentată de un spirit de cooperare şi de voinţa de „a-l face pe alţii părtaşi la resursele tehnice şi profesionale”. Benedict al XVI-lea nu a omis, în fine, să recunoască rolul şi rezultatele obţinute de FAO în lupta împotriva foametei, formulând auspicii, ca organizaţia să poată continua cu succes munca sa ţi în viitor”.

Aici serviciul audio: