"Ce este omul?" Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi a deschis Conferinţa internaţională a Proiectului STOQ

(RV - 15 noiembrie 2007) A început joi dimineaţă la Roma, în cadrul Ateneului Pontifical „Regiana Apostolorum” a II-a Reuniune internaţională a Proiectului STOQ, pe tema „Ontogeneză şi viaţă umană”. Obiectivul simpzionului este acela de a răspunde marii întrebări: „Ce este omul”. Proiectul STOQ, o prescurtare pentru „Ştiinţă, Teologie şi Cercetare Ontologică” (Science, Theology and the Ontological Quest”) este un program de cercetare după obţinerea doctoratului întemeiat pe colaborarea a şase universităţi pontificale cu scopul de a contribui la dialogul dintre ştiinţă, filozofie şi teologie. A deschis lucrările arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii.

Proiectul STOQ, înfiinţat în 2003, aminteşte mons. Ravasi, este urmaşul Comisiei de Studiu asupra Cazului Galileo, instituită de Ioan Paul al II-lea: „Una din lecţiile Cazului Galileo - a afirmat prelatul - a fost tocmai aceea de a favoriza un mai mare dialog între discipline care prea mult timp au acţionat necunoscându-şi reciproc munca şi rezultatele, cum sunt ştiinţele naturale şi teologia. Acel eveniment şi alte triste episoade similare de confruntare ne învaţă cât de tragică poate fi această neînţelegere reciprocă”, a continuat arhiepiscopul Ravasi care a subliniat necesitatea unei „viziuni integrale şi organice a ştiinţei”. Preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii s-a referit în intervenţia sa „la Biblie ca la marele cod al culturii noastre, patrimoniu comun al lumii civile şi religioase, al celor care nu cred şi al celor care cred, fără care este imposibil a ne înţelege pe noi înşine” şi a pornit de la întrebarea pusă de psalmul 8: „Ce este omul, de-ţi aminteşti de el şi fiul omului de-l cercetezi?”: omul - a spus „nu poate fi considerat doar ca un simplu dat biologic sau ca o figură îngerească”. Măreţia sa se revelează într-o minunată împletire „dintre realitatea finită şi cea transcendentă”. Faptul de a fi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu îl face capabil de a înţelege şi dialoga cu Creatorul său”.

Mons. Ravasi a vorbit despre începuturile vieţii citând psalmul 139, imn solemn lui Dumnezeu atotştiutor: „Căci tu ai plăsmuit rărunchii mei, m-ai ţesut în sânul mamei mele…Nu-ţi erau ascunse oasele mele când am fost plăsmuit în taină, urzit în adâncurile pământului. Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte”. Şi psalmul 139 continuă: „În cartea ta îmi erau scrise zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una”. „Pasajul este pregnant în forţa sa evocatoare şi aluzivă - a afirmat mons. Ravasi. Dumnezeu delineează zilele omului încă înainte ca ele să existe. Creatorului nu numai că nu-i este ascuns sau străin acel mic germen de viaţă care este fetusul, ci este chiar capabil să supravegheze ca stăpân viitorul care încă nu este. În această perspectivă - a adăugat - se intuieşte că pentru Biblie finalitatea embrionului este netă: este vorba de o unitate inseparabilă, a unui proces unitar şi coerent, compact şi armonios având ca ţintă de atins, cea a persoanei umane”.

Mons. Ravasi a invitat la un reînnoit dialog dintre ştiinţă şi credinţă depăşind de exemplu echivocurile asupra temei evoluţionismului: „adevărata alternativă - a afirmat citându-l pe Fiorenzo Fiacchini, om de ştiinţă şi ecleziastic - nu este între evoluţie şi creaţie, dar între viziunea unei lumi în evoluţie, dependentă de Dumnezeu creator potrivit planului său, şi viziunea unei lumi auto-suficiente, capabilă să se creeze şi să se transforme de la sine prin evenimente pur imanente”.
Ce este deci omul? - a conclus mons. Ravasi: este „o trestie fragilă” - potrivit celebrei imagini a lui Pascal - „dar capabilă să gândească, să acţioneze liber, să se bucure şi să sufere, să întâlnească şi să cunoască, să provoace şi să iubească Creatorul său”.