Mulţumirile pentru solidaritate:o datorie mai actuală ca oricând. Scrisoarea de solidaritate
faţă de comunitatea română din Italia din partea Părinţilor Scalabrinieni
(RV - 9 noiembrie 2007) Comunitatea românilor din Italia a trecut
şi continuă încă să treacă prin momente de grea încercare
după uciderea brutală, inexplicabilă a Giovannei Reggiani într-un cartier
periferic al Romei. La neliniştea şi nesiguranţa vieţii de emigrant s-au
adăugat noi motive de îngrijorare. Politicieni, jurnalişti, cetăţeni de rând şi într-un
fel chiar unii oameni de Biserică au început să privească la conaţionalii noştri cu
alţi ochi.
Ne-am rugat în comunităţile noastre pentru Giovanna şi familiarii
ei precum şi pentru victimele provocate de conaţionali mai ales în ultima vreme: statisticile
nu ne sunt favorabile.
Schimbarea precipitată, şi nu fără temei sub unele aspecte,
a atitudinii faţă de imigraţii români a fost însoţită însă şi de numeroase mărturii
de solidaritate manifestate fie în presa scrisă şi vorbită fie individual în diferitele
comunităţi. Fără nici o îndoială, apelul papei Benedict al XVI-lea lansat duminică
4 noiembrie, la tratarea relaţiilor dintre populaţiile migrante şi populaţiile locale
„în spiritul acelei înalte civilizaţii morale, care este rod al valorilor spirituale
şi culturale ale fiecărui popor şi ţară” a avut un puternic impact asupra opiniei
publice din Peninsulă. Nu de mai mică valoare în abordarea delicatei situaţii create
între cele două ţări, România şi Italia, s-a dovedit audienţa privată extraordinară
acordată de Sfântul Părinte premierului Călin Popescu Tăriceanu, miercuri 7 noiembrie,
la începutul vizitei de lucru, deloc uşoară, în Italia.
Într-adevăr, niciodată
nu a fost atât de mare ca în aceste zile datoria de a spune mulţumesc - un sincer
„mille grazie” - tuturor celor care în momente de stigmatizare generală a românilor
şi-au păstrat luciditatea şi înţelegerea distingând grâul bun de neghină, ramurile
uscate de cele verzi şi evaluând grava şi complexa situaţie cu realism şi în spiritul
valorilor umane şi creştine. Suntem convinşi că mărturii de gratitudine pentru această
solidaritate nu vor întârzia să apară în forme oficiale şi la alte nivele.
Dintre
multele mărturii de solidaritate exprimate în aceste zile comunităţii
imigranţilor români din Italia, Scrisoarea de Solidaritate
trimisă Comunităţii Române din Italia de Centrul Studii Emigraţie - Roma,
este poate cea mai calificată. Centrul menţionat
este condus de Congregaţia
Sfântul Carol a Părinţilor Scalabrinieni care de peste un secol se dedică cu râvnă
exemplară emigranţilor de pe toate meridianele
. Iată conţinutul scrisorii:
„Tuturor
fraţilor noştri români - cea mai numeroasă comunitate de imigraţi din Italia - şi
celor care, astăzi sunt înfieraţi drept cauză a nesiguranţei în Italia, vrem să le
reînnoim public solidaritatea noastră şi apropierea Congregaţiei Misionare angajată
în trăirea zilnică a îndemnului lăsat de întemeietorul ei, mons. Scalabrini: „Cred
că prima îndatorire a Bisericii este de a veghea pentru ca emigrantul (nu contează
ţara de origine) să nu fie făcut să ajungă niciodată la descurajare şi deznădejde
fără ajutorul unui sprijin prietenesc, fără implicarea tuturor confesiunilor religioase
în opera de incluziune în ţara de sosire”. După uciderea Giovannei Reggiani atribuită
unui conaţional al vostru la Roma, „multe voci mânioase şi necumpănite”, venind din
diferite părţi, au cerut blocarea fluxului migrator spre Italia. „Erau mulţi cei
care au strigat că nu trebuie să existe spaţiu în Italia pentru cine trăieşte furând,
violând şi ucigând. Prea mulţi au repetat că oraşele italiene au devenit ţinta a prea
mulţi străini care fără nici un control vin din estul Europei”. Alţii au susţinut
faptul că s-a arătat pre multă înţelegere şi bunătate ca şi cum răutatea ar fi fost
de preferat; că trebuie să se renunţe la „a predica” toleranţa şi primirea; trebuie
să se pună capăt căutării dialogului cu cine e diferit; trebuie să ne apărăm şi să
respingem agresorii şi să expulzăm românii. „Aproape nimeni nu se opreşte să precizeze
termenii acestor afirmaţii şi se uită astfel femeia rom care s-a întins pe asfalt
în faţa unui autobuz pentru a-l denunţa pe conaţionalul ei”, acuzat de asasinarea
Giovannei Reggiani, chiar dacă această ‚legitimă apărare’ poate declanşa o adevărată
acţiune de vânătoare de om (nu contează dacă a făcut sau nu ceva, dar trebuie să plătească
din cauza etniei sale), cum s-a întâmplat în mod ruşinos în cartierul roman Tor Bella
Monaca. „Aceste reacţii viscerale alimentate de politicieni în căutare de consens
facil, au ca pseudo-fundament ideea că italienii sunt în război întrucât asediaţi
continuu de iregulari, imigranţi, refugiaţi, străini care toţi sunt criminali”. „Este
victoria confuziei şi demagogiei care în timp de criză are mulţi adepţi! Se propun
atunci scurtături facile pentru a rezolva totul şi imediat: să distrugem campusurile
rom, să expulzăm românii (şi pe care alţi după ei?), să închidem frontierele (dar
România nu este deja parte a Uniunii Europene?), să ne ocupăm de noi şi vom scăpa
de frică…E vorba de iluzii vândute ieftin, la preţ redus, deoarece realitatea dovedeşte
că imigraţia nu va fi oprită şi că Europa are nevoie de ea. Cine vorbeşte despre imigraţie
ca de un rău evitabil, greşeşte de două ori: pentru că nu este evitabilă şi pentru
că în sine nu este un rău. Desigur trebuie controlate şi regularizate mai bine fluxurile
migratorii, garantată siguranţa tuturor cetăţenilor punând în practică Carta Valorilor
cetăţeniei şi a integrării, dar nu se poate aplica acuzând necritic comunităţi întregi
(rom, români, albanezi) din cauza delictului unora”.
Scrisoarea de solidaritate
a Părinţilor Scalabrinieni citează un caz similar verificat în comunităţile de imigraţi
italieni când „reacţii rasiste au fost declanşate de un delict comis” de un conaţional
al lor. „Delictul infam comis recent în dauna unei victime inocente de unul fără
patrie crescut în Italia, a oferit pretextul, în diferite ţări, unor ameninţări şi
persecuţii, vânătorii împotriva italianului, din partea plebei, ameţită de ură rasială
şi de mocnită mânie contra muncitorilor concurenţi, mai destoinici şi mai apreciaţi.
E bine să ştie acei conaţionali ai noştri, constrânşi să trăiască în mijlocul atâtor
pericole că ochiul patriei îi însoţeşte mereu, că îi ştie în marea lor majoritate
buni şi muncitori, că îi preţuieşte şi îi iubeşte ca pe o parte vie a sa şi că nu-i
confundă cu puţinii delincvenţi care se cuibăresc între ei ca şerpii printre flori”.
(Giovanni Battista Scalabrini, Italia all’estero, 1898).
Şi în 1901 scriind
papei Leon al XIII-lea, după o călătorie în Statele Unite Scalabrini sublinia că puţini
îşi dau seama „că imigraţia este o resursă extraordinară, un mare dar pentru o ţară…O
văd ca o problemă de caritate. Ea trebuie transformată în percepţia unui fapt convenabil,
pentru a obţine apoi condiţii convenabile, adică umane”.
Tot Scalabrini afirma
că legislaţiile ţărilor de imigraţie „sunt înclinate mai mult să considere marele
fenomen cosmic şi uman al emigraţiei mai degrabă un fapt anormal decât un drept natural,
şi îl îngrădesc în aşa măsură încât aproape îl confiscă…Acum experienţa a dovedit
că măsurile poliţieneşti nu opresc ci deviază masele migratorii din cele ale noastre
spre alte porturi, făcând astfel mai dureros şi costisitor exodul conaţionalilor noştri.
Obstacolele artificiale nu opresc curenţii dar îi fac să se reverse mărindu-le forţa
şi făcând-o mai distrugătoare…”. Însă şi mai ales în societăţile noastre multietniche
şi multiculturale, în oraşele Uniunii Europene străinii trebuie văzuţi nu ca problemă
ci ca resursă de valorizat. Din acest motiv nu se va insista niciodată îndeajuns
asupra necesităţii de a educa la relaţie, întâlnire, trăirea împreună…fără a obosi
vreo dată de a continua să explicăm complexitatea fenomenului migrator şi să denunţăm
generalizările facile şi dăunătoare precum şi stigmatizările”.
Roma 7 noiembrie
2007. Pentru Misionarii Sfântului Carol - Scalabrinieni Lorenzo Prencipe (
Preşedintele CSER Roma)
Aici serviciul audio:
P.S.
Redacţia română Radio Vatican mulţumeşte anticipat tuturor operatorilor
mass-media care vor difuza chiar şi numai parţial conţinutul acestei scrisori de solidaritate.